Alexandru Andries Este unul dintre cei mai mari muzicieni romani ai zilelor noastre, un fin textier si are un umor, putin spus, acid. Canta pe scena de aproape 30 de ani, timp in care a compus aproape 500 de piese, a lansat cateva zeci de albume si a cantat in cateva mii de concerte.
Cumpara CD-uri cu acest artist		A debutat ca solist in 1974, in Club A, iar in 1979, la Festivalul de rock si jazz Brasov, a cantat pentru prima data pe scena, alaturi de o trupa. In 1984 a scos Interioare, primul lui album. Este foarte prolific, avand „prostul” obicei de a lansa minim un album pe an. Unde mai pui ca pentru fiecare material mai compune si de vreo doua ori mai multe piese decat intra.
Alte articole cu acest artist
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat

Ii este recunoscator lui Florian Lungu, din cauza caruia a ajuns sa cante. Si a facut-o cu atata lipsa de „perdelute”, incat se mira si el ca inca mai este in viata. Acesta este Alexandru Andries muzicianul.

Personaj cu mai multe fatete, toate extraordinare, Andries este si un bun arhitect, un talentat grafician si desenator. Este membrul Uniunii Arhitectilor din Romania, Uniunii Scriitorilor din Romania, Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania si Asociatiei Ziaristilor din Romania. Mai este si lector la Institutul de Arhitectura Ion Mincu. Andries - omul - este un tip modest, extrem de simpatic si interesant, imprevizibil, sasait intr-un mod sarmant, un mare norocos (dupa cum o spune si el) si un mare amator si cunoscator de muzica. Dar mai bine sa il lasam pe el sa ne vorbeasca despre sine, in stilul lui caracteristic, asa cum o face in cartea Asteptand-o pe Maria, in 1991: „M-am nascut in Brasov pe vremea cand orasul se numea Stalin, iar data exacta, in caz ca va intereseaza, este 13 octombrie 1954. Bineinteles ca daca ati fi vorbit acum 30 de ani cu oricine ma cunostea, inclusiv mama, tata, sora, bunica, bunicul, mstusa, tanti Lica, unchiul Mitica, strabunica si prietenele ei din vecini, n-ati fi putut banui ca aveam sa devin o persoana cunoscuta, cineva bun sa dea interviuri, sa apara la televizor (rar, asa-i, dar totusi!), sa-si dea cu parerea de una, de alta. Ati fi aflat in schimb ca sunt mofturos, ca le maninc sufletul cu incapatanarea mea absolut inexplicabila (<<...la noi in familie, nimeni...>>), ca doar cu clestele scoti vorbele din gura mea, si doar noaptea las din mana creionul ala nenorocit cu care-am zmangalit oricum tot ce se putea zmangali prin casa, ba chiar si prin vecini... Ce bine ca acum 30 de ani nu se interesa nimeni de mine, nu-i asa? Stiu, o sa vreti acum sa stiti cum s-a intamplat, cum se intampla in continuare, cine m-a ajutat, cat m-a costat, de ce asa, de ce nu altfel, daca chiar nu am telefon sau... (Nicu Alifantis: <<Ai telefon, las' c-aflam noi numărul, pan' la urma>>...Eu: <<Zau, n-am>>. Nicu: <<Ar fi mai bine sa ai. Abia daca n-ai e de-a dreptul dubios...>>). Dar asta nu-i o carte de interviuri, pareri si gusturi, preferinte sau dezvaluiri senzationale (<<...pai daca n-ar fi fost ceva, avea el fata sa cante ce-a cantat, ani de zile?... Ca doar n-o fi nebun !...>>), asta e pur si simplu o culegere de texte de cantece ca, daca aveti vreodata chef sa fredonati La Rovine sau mai stiu eu ce alta melodie, sa puteti avea cuvintele in fata ochilor (de cate ori n-as fi avut eu nevoie de cartea asta, la concertele in care, fara sa mi se fi suflat din sala, n-as mai fi putut continua propriile mele cantece!!! <<...auzi, si chiar scrii tu si cuvintele, si melodia, sa se si potriveasca?!?...>>) Asta-i tot, zau ca da. Daca va place, e-n regula. Daca nu va place ... stiu si eu? Incercati si maine, cine stie...”

Copyright © 2002 - 2007 Muzweek.net

www.prescolar.ro  l  www.cartinoi.ro  l  www.sanatateata.net  l  www.librarieonline.net