Cristi Minculescu

Multi stiu ca e nascut pe 9 ianuarie 1959, dar nu si ca cel de-al doilea prenume al sau este Alexandru si ca are o sora mai mica, pe nume Ramona;
I s-a spus ca a mai trait pe vremea Cidului. Nu a fost razboinic in armata Cidului ci, dupa cum era de asteptat, un romantic menestrel;
Primul concert cu Iris l-a avut  pe 5 februarie 1980. Tine bine minte aceasta data, pentru ca portarul n-a vrut sa-l lase sa intre, fiindca nu a crezut ca este membru al formatiei.

Data nasterii: 9.01.1959
Locul nasterii: Bucuresti
Starea civila: casatorit cu Rodica, doi copii - gemenii Madalina si Florin
Motto: Pesimistul este un optimist bine informat!
Trei calitati: Ii las pe altii sa decida - as fi subiectiv!!!
Trei defecte: Ii las pe altii sa decida - as fi subiectiv!!!
Mare consumator de: mass-media - imi place sa fiu bine informat
Pasiuni: istoria si Universitatea Craiova.
Principii: sinceritatea
Vicii: fumatul
Lipsuri: somnul
Cartea de capatai: Martin Eden a lui Jack London
Mancare preferata: nu am preferinte culinare
Culoare preferata: negru
Muzica preferata: orice fel de muzica buna
Domenii de interes: muzica, istorie, literatura, fotbalul romanesc si cel de afara ( echipa favorita: Universitatea Craiova )
Autori preferati: Liviu Rebreanu, Adrian Paunescu si George Bacovia
Film preferat: Actorul si salbaticii
Prietenul ideal: sotia mea, Rodica Minculescu
Tinuta confortabila: cat mai sport
Cel mai frumos cadou primit: discografie completa Led Zeppelin, cand a implinit 30 de ani, in anul 1989
Cel mai fericit moment: cand s-a nascut si cand s-a casatorit
Cu ce animal v-ati identifica si de ce: nu si-a pus niciodata problema
Parerea despre politica: nu il intereseaza
Cea mai mare dorinta:  sa serbeze 50 de ani cu Iris.
Despre colegii de trupa: Aceasta formula exista din 1986 - este clar ca Valter, Boro si Nelu stiu ce inseamna Iris pentru suporterii nostri si, alcatuind alaturi de mine o echipa - asta conteaza cel mai mult!

Amintiri

“Ei, cu muzica… Asa a vrut Dumnezeu, s-o pun cu Iris. Pentru asta m-am  lasat si de facultate, ca atunci cand am venit eu la Iris se repeta si cate sapte – opt ore pe zi, iar la mine urma sesiunea de iarna si n-am invatat nimic, asa ca n-am luat sesiunea ( … ). Nu stiu cate cazuri au fost, sa pleci singur din facultate… Pe vremea aceea, facultatea era … Le-am explicat si decanului, si rectorului: “Dom`le, nu ma reprezinta, n-are rost. Eu am alta treaba”. Si ei: “Dom`le, dar cu cantatul nu se intampla nimic!”. Eu le-am zis: “E riscul meu, va rog sa nu va mai bagati, asta-i treaba!”

La facultate a mai fost cum a fost, dar acasa… Acasa a fost consiliu de familie! S-au strans aproape toate rudele:

“- Ce-are, ba , asta, e bolnav?
 - Pai, a taiat-o!
 - Pai de ce?”

A fost o discutie destul de lunga, le-am explicat foarte elegant ca asta era destinul meu si ca nu mai avea rost sa ne certam. Ai mei, panicati! Anul ala, 1980, a fost foarte dificil. Au facut tot felul de incercari, pe deplin justificate, sa ma intoarca din drum… Si totusi, le placea foarte mult la concerte! Virulenta a inceput sa paleasca pe masura ce apareau concertele”. (Cristi Minculescu)