Ludwig van Beethoven (1770-1827)

Beethoven provine dintr-o familie originara, se pare, din Belgia, care inainte de a se muta la oras se ocupa de cresterea legumelor. Asa se motiveaza si numele compozitorului, care in limba valona inseamna “gradina cu sfecla rosie” . Ludwig s-a nascut in Bonn, unde bunicul acestuia era negustor de dantele si tablouri, la curtea printului. Tatal, tenor la capela, s-a casatorit cu fiica bucatarului curtii, ceea ce inseamna ca parintii muzicianului proveneau dintr-un mediu serios, respectabil, in care preocuparile spirituale aveau un loc important. Toata viata, Beethoven a fost marcat de ideea ca nu are o cultura si o scoala suficient de temeinica. Desi nu a facut mai mult de patru clase, el stapaneste bine limbile latina, franceza si italiana. A invatat sa cate la orga si flaut si a deprins regulile compozitiei de la directorul teatrului din Bonn, care i-a inlesnit lui Beethoven cunoasterea operelor italienilor Pergolesi, Picini, Salieri si Cimarosa, dar si a francezilor Grety si Philodor, a germanului Hiller si a cehului Benda. De altfel, teatrul din Bonn sustinea idea teatrului national (subiecte germane in limba germana), lucru care se va materializa si in Fidelio, in singura opera compusa de muzician. Scoala de pian a lui Philip Emanuel Bach, contemporan cu Beethoven, a avut o influenta importanta asupra acestuia, insa Haydn este cel care a conturat linia clasica a tanarului compozitor, un obisnuit al casei Breumingen, unde se intalnea marea intelectualitate a orasului. Ludwig a cunoscut aici si marea literatura, fiind marcat de Odiseea lui Homer si de piesele de teatru ale lui Shakespeare, Goete sau Schiler. Tot aici a asistat la discutii despre pictura si filosofie. La 19 ani s-a inscris la Universitatea din Bonn, unde a facut cursuri de logica, metafizica, si literatura greaca. Se muta la Viena, unde este sustinut si elogiat in casele marilor aristocrati, ca pianist si compozitor. Turneele lui nu sunt prea numeroase, dar Beethoven viziteaza totusi Praga si Berlinul. Pe plan personal insa, muzicianul a avut parte de un destin tragic, necunoscand decat rare momente de stabilitate, tandrete si ocrotire. Surzeste, are o familie care se destrama (tatal alcoolic, fratele si nepotul ingrati), este iubit dar nu se poate hotari sa se casatoreasca, fiind mereu bolnav. In testamentul de la Heiligenstadt (1802), crezand ca moare, face o confesiune teribila, despre care nimeni nu stiuse pana atunci: era surd. Chiar si asa, continua sa compuna pana la finalul vietii sale, datorita auzului sau interior foarte bun, care l-a ghidat perfect in realizarea sonoritatilor potrivite.

Creatie
9 simfonii;
1 balet - Faptuirile lui Prometeu, neterminat;
10 uverturi;
6 piese de muzica pentru scena;
4 dansuri pentru orchestra;
6 piese de muzica pentru orchestra militara;
5 concerte pentru pian;
5 concerte si piese pentru vioara, vioara si orchestra, pian, vioara, violoncel si orchestra si pentru pian si orchestra;
10 sonate pentru vioara si pian;
4 sonate pentru violoncel si pian;
1 sonata pentru corn si pian;
17 cvartete de coarde;
9 triouri pentru coarde mixte si suflatori;
1 cvintet de coarde;
6 sonate din tinerete si 24 vieneze;
21 de variatiuni si 2 la 4 maini;
24 de bagatele, rondouri, allemande, valsuri, ecossaise, menuete, poloneze, fantezii si preludii;
3 marsuri la patru maini;
2 lucrari pentru mandolina;
1 opera (Fidelio);
2 misse;
1 oratoriu (Hristos pe Muntele Maslinilor);
8 coruri;
6 prelucrari de cantece populare;
7 arii si piese de ansamblu;
18 canoane;
13 cantece cu acompaniament de pian.