Alban Berg (1885-1935)

Adept al viziuni muzicale schonbergiene, Alban Berg aduce, prin creatia sa, vibratia unei sensibilitati lirice romantice menite sa atenueze asperitatile si duritatile socante rezultate din ultilizarea perpetua, libera si arhaica sau serial dodecafonica a totalului cromatic. Muzica sa, izvorata dintr-un spirit elevat, duios si comunicativ, suna discret, moduland armonii noi, tulburatoare, evidentiind un profil componistic de cea mai aleasa distinctie. Compozitorul s-a nascut pe data de 9 februarie 1885 la Viena, fiind fiul lui Konrad si Johann Berg, proprietari ai unui cunoscut magazin de icoane si obiecte bisericesti, in casa carora, arta se afla la loc de frunte. Mama sa, o talentata pictorita si pianista, il invata pe Alban pianul si primele notiuni de muzica. Atras de literatura (Balzac, Ibsen, Dostoievski, Strindberg, Trakl si Wedekind) si nefiind indrumat in mod direct catre muzica, Berg intentiona sa devina poet. Dupa moartea tatalui, in 1900, decide in favoarea muzicii si incepe studiul aprofundat al acesteia, mai intai ca autodidact. Compune primele sale lieduri, pe care le incredinteaza fratelui si sorei sale mai mari, muzicieni amatori si ei. Apoi, incepand cu 1904, devine elevul lui Schonberg, cunoscut in Viena pentru activitatea sa de compozitor si profesor particular. Datorita intalnirii cu cunoscutul compozitor, Berg decide sa renunte la cariera de contabil si se consacra muzicii, pe care o studiaza cu perseverenta timp de sase ani sub indrumarea atenta a profesorului sau, pana in momentul in care acesta se muta la Berlin. Mobilizat in armata in august 1915, activeaza in ministerul de razboi pana la sfarsitul anului cand, din cauza crizelor de astm de care suferea de mai bine de un deceniu si jumatate, este demobilizat. Stimulat de un contract cu Universal Edition, Berg se concentreaza asupra creatiei, compunand, pe rand, opera Wozzeck, Concertul de camera, Suita lirica, opera Lulu si Concertul pentru vioara si orchestra. A murit pe data de 24 decembrie 1935, invins de leucemie.

Creatia:
Sonata pentru pian (1908);
Patru lieduri pentru voce si pian (1909);
Cvartet de coarde (1910);
Cinci lieduri pentru voce si orchestra (1912);
Patru piese pentru clarinet si pian (1913);
Trei piese pentru orchestra (1914);
Wozzeck, opera in trei acte (1921);
Concert de camera pentru vioara, pian si 13 instrumete de suflat (1923);
Lulu, opera in trei acte - orchestratie neterminata (1923);
Suita lirica pentru cvartet de coarde (1926);
Cvartet de coarde Nr.3 (1926);
Le vin, arie de concert pentru soprana si orchestra (1929);
Concert pentru vioara si orchestra (1935);