|
Franz Joseph Haydn (1732-1809) Haydn, fiul unui rotar din Rohrau care avea o mare pasiune pentru cantatul la harpa, fara sa fie notist, si al unei bucatarese cu voce frumoasa de soprana, Haydn incepe studiul muzicii la varsta de sase ani. Devine corist in celebrul cor al catedralei Sf. Stefan din Viena, invata singur tratatul lui Fux, intitulat Gradus ad parnasum, legile contrapunctului si, mai tarziu, devine elevul lui Porpora, compozitor italian de opera. Se angajaza ca muzician interpret, dirijor si compozitor la castelului contelui Marzin, apoi la curtea printului Esterhazy, la cea a lui Paul-Anton si a lui Nicolae, unde, beneficiind de o orchestra foarte buna, experimenteaza si interpreteaza muzica preclasica a contemporanilor si pe cea proprie, timp de 28 de ani. Calatoreste de doua ori la Londra, unde este primit cu onoruri, Academia Oxford decernandu-i titlul de Doctor honoris cauza, si indruma gandirea componistica a lui Mozart si Beethoven. Haydn avea o fire care inclina mai degraba catre farsa si umor, iar pentru a aborda teme serioase, elevate, eclavioase, trebuia stimulat. De altfel, diplomatul suedez Silverstope remarca la un moment dat ca de la seriozitate, muzicianul era capabil sa treaca foarte brusc la o atitudine plina de umor, socandu-i pe cei prezenti, cum de altfel a procedat si in simfonia Surpriza, cu lovitura de timpan. Nascut la granita austo-ungara, inconjurat de natura si de sonoritate celor doua etnii, Haydn a murit la Viena, la doar cateva zile dupa ocuparea orasului de catre Napoleon. Creatie
43 de sonate; |
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||