Franz Liszt (1811-1886)

Nascut in anul 1811 in localitatea Dobrojan, Franz Liszt a fost unul dintre cei mai mari pianisti, compozitori si pedagogi ai perioadei romantice. Este unul dintre cei mai importanti inovatori in domeniul armoniei si al artei pianistice. Creatia sa muzicala cuprinde 1.233 de lucrari, dintre care 649 sunt compozitii originale. 150 dintre acestea sunt piese dedicate pianului. Creatia lui Liszt poate fi impartita in doua categorii: lucrari de virtuozitate, compuse in prima parte a vietii sale, cand acesta era mai mult preocupat de succesul sau ca interpret, si creatia muzicala propriu-zisa. Aceasta din urma consta in sonate, valsuri, lucrari pentru orchestra (poeme simfonice si simfonii) si lucrari concertistice. Dupa cum precizam mai sus, o contributie importanta in cariera muzicala a acestui compozitor o reprezinta inovatiile pianistice. Acestea se refera la tehnica de degete si de brat-antebrat-umar, cu ajutorul careia Liszt realizeaza o nuantare care merge de la pianisisimo si pana la fortisisimo, foloseste staccato, salturi de octava, triluri si legato-uri exceptionale. Totodata, el transforma pianul in orchestra, dozand pedalele in proportii de jumatati si sferturi. Pentru acest scop, el a comandat chiar si un pian urias, care continea trei claviaturi si 16 registre, numit Piano-Melodium. Mijloacele de exprimare caracteristice muzicii lui Liszt dau o nota de patetic, sunt repetari si intarzieri, ca intr-o declamatie. Tempoul porneste de la lent, pentru a culmina cu unul entuziast, navalnic (in ceardasuri), se folosesc intervalele micsorate, ritmurile sincopate si punctate, cromatisme, ostinato, efecte timbrale si pauze surpriza. Toate acestea l-au facut pe Moscheles, un important pianist al secolului al XIX-lea, sa afirme: “Dupa Liszt, trebuie inchis pianul”.

Creatie

Lucrari pentru pian
Caietele de culegeri Ani de pelegrinari (1835-1883) si Armonii poetice si religioase (1845-1852);
Transcriptii pentru pian ale lucrarilor lui Beethoven, Berlioz, lidurilor lui Schubert si Schumann sau a operei lui Wagner;
Parafraze din opere;
Studii pentru pian: Studii de executie transcedentala (1851), Studii de bravura (1838), Mari studii de Paganini;
Sonate: Sonata in mi minor (dedicata lui Schumann), Sonata Dante etc.;
Valsuri, poloneze;
20 de rapsodii ungare.
Lucrari pentru orchestra
9 poeme simfonice: Ce se aude pe munte, Tasso, Orfeu, Prometeu, Omagiul eroilor, Ungaria, Hamlet, Batalia hunilor si Preludiile dupa un poem de Lamartine;
Simfonii: Simfonia Dante, Simfonia Faust etc.
Concerte pentru pian, concertul patetic si dansul macabru (Dansul mortii).