|
Serghei Prokofiev (1891-1953) De la inceput, Prokofiev s-a afirmat ca un spirit novator, un noncomformist prin excelenta, aspirant la originalitate, fiindu-i cunoscuta spontaneitatea si fantezia indrazneata, prospetimea si siguranta inventiei, intr-o generoasa preocupare de a compune o muzica mare care sa corespunda dimensiunilor morale ale epocii. Contemporan cu Debussy si Schonberg, Skriabin si Stravinski, Enescu si Bartok, Varese si Messien, Prokofiev a creat un stil propriu, pe care l-a mentinut de-a lungul vietii sale creatoare, determinand individualitatea si originalitatea creatiei sale in muzica. Seghei Sergheevici Prokofiev s-a nascut pe data de 23 aprilie 1891 in satul Sontovka din gubernia Ekaterinoslavsk, regiunea Dnepropetrovsk, fiind fiul Mariei Grigorievna si al lui Seghei Alexandrovici Prokofiev, inginer agronom. Talent precoce, Prokofiev invata primele notiuni muzicale cu mama sa, o buna pianista, si incepe sa compuna. Taneev este uimit de talentul sau si il recomanda lui Glier, cu care studiaza compozitia in particular. In 1904 este adus la Conservatorul din Sankt Petersburg si studiaza cu Liadov, Rimski-Korsakov si Esipova. In 1908 adera la "Serile de muzica contemporana", iar in 1914 absolva Conservatorul cu premiul I "Rubinstein" la pian si calificativul "slab" (!!!), la compozitie. Dupa acest moment, Prokofiev incepe sa se afirme tot mai mult ca pianist si compozitor. Colaboreaza cu Diaghilev, Stravinski si mai ales Miakovski, cu care ramane prieten pana la sfarsitul vietii. Dupa 1917, Prokofiev emigreaza in Occident, concertand in Europa, SUA si Japonia. Reintors in tara in 1934, se consacra exclusiv creatiei. Incununat cu premii, distinctii si titluri onorifice, Prokofiev moare la Moscova, pe data de 4 martie 1953.
Creatia: |
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||