Giacomo Rossini (1792-1868)

Ca si a celorlalti compozitori din prima jumatate a secolului al XIX-lea, creatia lui Giacomo Rossini este reprezentata de un singur gen. In cazul lui este vorba de opera, stil care l-a practicat timp de 21 de ani, numindu-si creatiile: opere, opere buffa, farse, dramme giocosa, melodrame romantice sau istorice. Dintre acestea, a excelat in opera buffa, pe care a readus-o in atentia publicului, ridicand-o la o stralucire inegalata. Cele mai cunoscute creatii ale sale sunt Scara de matase (farsa), Tancred (melodrama), Italianca in Alger (dramma giocosa), Barbierul din Sevilla (opera buffa), Othello (melodrama), Cenusareasa (drama giocosa), Semiramida (opera), Wilhelm Tell (opera) si Cotofana hoata (drama giocosa). Rossini este adeptul accesibilizarii muzicii prin mijloace descriptive, idee propusa de teoreticianul francez Lesueur, care a lansat programatismul brodat pe subiecte literare. Subiectele operelor lui Rossini demonstreaza cultura si bunul gust al muzicianului, care a fost numit “Voltaire al muzicii”.

Spectacolul de opera creat de Rossini se plaseaza intre un trecut relativ recent si un viitor foarte apropiat, realizand o reforma a acestui gen si formandu-si un stil propriu. Opera rossiniana aduce cu sine si cateva elemete noi: linia melodica compusa din fraze si perioade scurte si concise, recitativul secco cu pian este eliminat, personajele sunt complexe si lupta cu mijloacele caracterului lor pentru o idee. O alta inovatie este introducerea vocii de bas ca personaj principal, vocea de bariton fiind, de obicei, evidentiata in rolul de nobil indragostit.