|
Franz Schubert (1797-1828) Datorita iubirii sale pentru pian si vocea umana, numele lui Franz Schubert este asociat cu precadere cu liedul. In general, versurile care l-au inspirat pe muzician apartin poetilor romantici, tematica pieselor fiind si ea identica cu cea abordata de acestia. Creatia lui Schubert este straina de virtuozitatea ceruta de salile de concerte sau de saloanele muzicale ale Vienei. In schimb, compozitorul prefera sa scrie pentru prietenii apropiati, care participau la serile de muzica organizate de acesta, seri care mai erau numite si “schuberiade”. Aici se adunau iubitorii liedului, care aveau privilegiul sa asculte celebra voce a lui Vogl, acompaniata la pian chiar de muzician. In afara de acest gen de piese, Franz Schubert a mai scris literatura pianistica pentru patru maini, piese care erau foarte cautate de public si de editori, mai ales pentru faptul ca acest gen de muzica putea fi abordata acasa, in “camera”. In general, acestea erau marsuri, poloneze si rondouri, dar si sonate. De altfel, acestea au fost create mai mult cu scop didactic, pentru ca Schubert era profesorul familiei Esterhazy. Dar chiar si asa, dintre piese se remarca mai ales Marele duet, care da impresia de simfonie, si Fantezia in fa minor. Desi a trait doar 31 de ani, Franz Schubert a scris, ca orice geniu, impresionant de mult. Sute de lieduri, simfonii, uverturi, cvartete, sonate, misse, piese corale si lucrari pentru teatru muzical, toate se regasesc in creatia acestui muzician. Totodata, el este si creatorul impromptu-ului, un gen improvizatoric. Schubert compune opt astfel de piese, toate constituind o piatra de incercare pentru orice pianist. Creatie
Peste 700 de lieduri, pe versuri de Muller, Goethe, Schiller, Heine, Mayrhofer si Rellstab, dintre care se disting doua cicluri: Frumoasa morarita si Calatorie de iarna; |
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||