Dmitri Sostakovici (1906-1971)

In 1929, la New York, Alexandr Glazunov declara ca viitorul muzicii sovietice va fi inseparabil legat de creatia lui Dmitri Sostakovici. Simfonist prin excelenta, dotat cu un remarcabil simt dramaturgic, Sostakovici este un muzician complex, a carui inspiratie vine din realitatea imediata, pe care o traieste si o interpreteaza profund, redand apoi sonor gandurile si sentimentele sale, intr-o comunicare emotionala care imbraca forme grandioase de exprimare filosofica, intr-un proces compozitional complex si modern, de aleasa distinctie, intr-o expresie clasico-romantica.

Dmitri Dmitrievici Sostakovici s-a nascut pe data de 5 septembrie 1906 la Sankt Petersburg, fiind fiul Sofiei si al lui Dmitri Sostakovici, de profesie inginer chimist si colaborator al lui Mendeleev, mari admiratori ai muzicii - inainte de casatorie, mama compozitorului urmase Conservatorul din Sankt Petersburg. Dmitri incepe sa studieze muzica de la noua ani, mai intai cu mama sa, apoi cu profesorul Glassev, sub indrumarea caruia reuseste primele compozitii. In 1919 intra la Conservatorul in Sankt Petersburg, unde studiaza pianul cu Nicolaev, contrapunctul si fuga cu Sokolov si compozitie, orchestratie si forme cu Steinberg si Glazunov. In 1925, absolva Conservatorul cu Simfonia intai, fiind retinut stagiar la clasa de compozitie, incepand astfel activitatea pedagogica, pe care o va continua de-a lungul intregii sale vieti, mai intai la Leningrad, apoi la Moscova. Compunand fara incetare, Sostakovici creaza o opera monumentala (147 de opusuri), devenind unul dintre cei mai importanti compozitori rusi, avand totodata o bogata activitate obsteasca: Presedinte al Uniunii Compozitorilor din U.R.S.S. si deputat in Sovietul Suprem al U.R.S.S. Pentru meritele sale, Sostakovici a primit titlul de Artist al poporului si a fost decorat de mai multe ori cu Ordinul Lenin si Ordinul Steagul Rosu, fiind ales membru al Academiei regale de muzica din Suedia, al Academiei de stiinte din R.D.G. sau al Academiei Santa Cecilia din Roma. A murit la Moscova, pe data de 9 august 1975.

Creatia:
32 de preludii pentru pian, 24 de preludii si fugi pentru pian;
scherzo-uri, teme cu variatiuni, dansuri, suite, trio-uri;
piese pentru violoncel si pian, pentru octet de coarde, pentru fanfara, pentru orchestra s.a.;
15 simfonii;
5 sonate, pentru pian, violoncel si pian, vioara si pian, viola si pian;
4 balete;
muzica de film, pentru spectacole si piese;
3 opere;
31 de romante;
15 cvartete de coarde;
poeme si cantate;
4 concerte, pentru vioara si orchesta, violoncel si orchestra;