Giuseppe Verdi (1813-1901)

Cele 28 de opere ale acestui compozitor italian de gen sunt fie succese stralucitoare, fie esecuri datorate unor inegalitati de continut. Despre aceste creatii, compuse intr-o perioada de 60 de ani, Verdi marturisea ca succesiunea lor formeaza biografia sa. Opera italiana are reprezentanti importanti si in secolul XIX, precum Bellini, Spotini si Donizetti. Compozitorii italieni au activat si la Paris, capitala muzicii de opera, unde existau numeroase teatre de gen. Verdi a intrecut insa aceste nume si facilul care trecea drept calitate tocmai pentru ca nu deranja. Creatia verdiana parcurge drumul operei supusa intai rigorilor traditionale ale belcanto-ului, spre opera. Ea poate fi impartita in trei etape. Prima este reprezentata de Oberto, Nabucco, Ernani si Macbeth, a doua de Rigoletto, Traviata si Trubadurul, iar a treia de Aida, Otello si Falstaff. Subiectele tratate in operele verdiene sunt drame de caracter, fresce istorice, drame politice, sociale sau intime, legate de moravurile societatii feudale sau contemporane cu Verdi si grozavii legate de abuzuri (adulter, viol etc.). In prima etapa, Verdi scrie o muzica angajata, in care actiunea trateaza camuflat drama poporului italian, acuzat de austrieci. Personajele celei de-a doua perioade de creatie sunt tipic romantice, sunt fiinte exceptionale, complexe, care traiesc situatii de multe ori fara iesire, in timp ce subiectele abordate in cea de-a treia perioada de creatie sunt puternic marcate si incarcate de situatiile in care le pune viata. Melodia verdiana este evident influentata de canzonetta si este construita dupa regulile belcanto-ului italian.

Creatie

28 de opere:
Oberto (1839);
Un giorno di Regno (1840);
Nabucco (1842);
I. Lombardi (1843);
Ernani (1844);
I due foscari (1844);
Giovana d’Arco (1845);
Alzira (1845);
Attila (1846);
Macbeth (1847);
I mansnardieri (1847);
Ierusalim (1847);
Il Corsaro (1848);
La battaglia di Legnano (1849);
Luisa Miller (1849);
Stiffelio (1850);
Rigoletto (1851);
Il Trovatore (1853);
Traviata (1853);
Les Vepres Siciliennes (1855);
Simon Boccanegro (1857);
Un ballo in Maschera (1859);
La fortza del destino (1862);
Don Carlos (1867);
Aida (1871);
Otello (1887);
Falstaff (1893).