Muzweek.net: Arhiva Stiri - Romantismul muzical

	Romantismul muzical Ludwig van Beethoven este considerat ultimul mare clasic si primul mare romantic. Aceasta se datoreaza faptului ca desi compozitiile sale din perioada de maturitate muzicala au o alcatuire tipic clasica, ideile si modalitatile de exprimare ofera primele aluzii catre epoca noua, care tocmai incepea, si ale carei conceptii au dominat cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Cumpara CD-uri cu acest artist		Romantismul aduce ideea de exprimare a sentimentelor, in dauna actiunii propriu-zise. Reprezentarea muzicala este directionata mai mult spre cuvant si imagine vizuala, fapt care inseamna inceputul epocii de glorie a muzicii cu program, specifica genurilor instrumental si simfonic. Literaturizarea artei muzicale ia forme diferite si naste genuri care urmaresc cu insistenta o linie dramaturgica, un subiect.
Alte articole cu acest artist
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat

Drept exemplu pot fi luate ciclurile de lieduri-poezii care abordeaza o anumita tema, aparitia miniaturilor instrumentale sau a pieselor simfonice, toate acestea primind un titlu. Apogeul este atins in creatia lui Richard Wagner, care propune si infaptuieste un sincretism al artelor in drama muzicala. Romantismul este caracterizat prin ruperea echilibrului formelor si vigorii clasice, in favoarea libertatii si fanteziei. Caracteristicile generale ale acestui curent sunt intensitatea emotionala a muzicii, libertatea formei muzicale, imbinarea, deseori, a muzicii cu literatura (pentru o anume piesa era scrisa o povestire literara, si trecerea foarte rapida dintr-o tonalitate in alta, partitura fiind caracterizata printr-o modulatie continua, care simboliza nelinistea autorului.

In ceea ce priveste muzica, Romantismul poate fi impartit in doua etape. Prima incepe dupa la moartea lui Ludvig van Beethoven si ii are ca reprezentanti de seama pe Giacomo Rossini (1792 - 1868), Gaetano Donizetti (1797 - 1848), Vicenzo Bellini (1801 - 1835), Robert Schumann (1810 - 1856), Hector Berlioz (1809 - 1869) si Frederich Chopin (1810 - 1849). A doua etapa debuteaza dupa anul 1848 si este strans legata de emanciparea scolilor nationale.

Scoala rusa
Este strans legata de activitatea Grupului celor cinci, denumirea data compozitorilor Balakierev, Borodin, Rimski-Korsakov, Musorgski si Piotr Ilici Ceaikovski, cei mai talentati muzicieni ai generatiei din care faceau parte. Acestia au compus opere si balete faimoase, precum opera Tamara (Balakierev), opera Cneazul Igor (Borodin), opera Sheherezada (Rimski – Korsakov), opera Boris Gordunov (Musorgski), opera Evgheni Oneghin si baletele Lacul lebedelor si Spargatorul de nuci (Piotr Ilici Ceaikovski).

Scoala ceha
Reprezentantii acesteia sunt Antonin Dvorak, mare simfonist si Frederick Smetana.

Scoala norvegiana
Exponentul principal al acesteia este Edward Grieg, cunoscut pentru ilustrarea pieselor lui Ibsen, precum si pentru suitele Dansul Anitei, Peer Gynt si Cantecul lui Solveig, toate compuse de el.

Scoala franceza
Este recunoscuta in special pentru muzica de opera: Charles Gounod (1818-1892) - operele Faust si Romeo si Julieta -, Georges Bizet (1838-1875) - opera Carmen, Camille Saint-Saens - opera Samson si Dalila, Eduard Lalo(1823-1892), Cezar Frank si Ernest Chausson.