Muzweek.net: Arhiva Stiri - Impresionismul in muzica

	Impresionismul in muzica Dezvoltarea artelor in Franta celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea se desfasoara sub semnul profundelor prefaceri sociale, politice si culturale declansate de revolutiile de la 1848, care au generat reactii si pasiuni, avanturi si sperante.

Cumpara CD-uri cu acest artist		Notiunile de libertate si progres capata acum sensuri noi. Astfel, unitatea artei romantice incepe sa fie zdruncinata, realismul, bazat pe directa legatura cu viata, se impune treptat ca directie fundamentala, aducand o noua estetica, cu idei propri, particulare, cu modalitati si mijloace de expresie specifice.
Alte articole cu acest artist
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat

Declinul romantismul va duce la conturarea unor estetici de specificitate nationala la care au aderat un numar mare de artisti, din toate generatiile. Tot mai multe voci autoritare se ridica impotriva platitudinii si a lipsei de intelegere pentru frumosul autentic, impotriva artei suprasaturate de abuzuri, canoane si legi academice.

Aparitia impresionismului in muzica franceza este strans legata de misarea similara din pictura si cea simbolista din literatura. Inceputul prefacerilor au fost pentru prima data observate in pictura, unde primele semne ale innoirii apar mai devreme, in jurul anului 1830, cand Delacroix picta Libertate pe baricade, iar Gericault, abatandu-se de la stilul academic, facea loc unor elemente noi, apropiind artele plastice de straturile si mediile sociale. Pictorii francezi, ale caror lucrari au fost refuzate la saloanele oficiale s-au reunit sub numele de Societatea anonima si, in 1874, au deschis in atelierul fotografului Nadar din Paris prima lor expozitie, care a marcat actul de nastere al impresionismului in pictura. Pornind de la celebrul tablou pe care Monet l-a intitulat Impresie, soare rasarind, ziaristul Louis Leroy, scandalizat de noutatea si inditul tablourilor din "Salonul refuzatilor", i-a etichetat, in deradere, drept "impresionisti" pe toti pictorii din grup, definind astfel, fara voia sa, un nou curent artistic.

De noile directii si tendinte ale picturii si literaturii franceze de la sfarsitul secolului al XIX-lea nu au fost straini nici muzicienii. Aici, lupta se dadea, in principal, impotriva influentei covarsitoare a wagnerismului. Contactul cu pictura impresionista si poezia simbolista, triumful senzatiei, cultul faptului material si al notatiei rapide a impresiei si miscarii fugitive, libertatea in creatie, culoarea sonora noua, ineditul miscarilor cromatice pe o ritmica dedusa din ritmul atmosferei si al universului vor exercita o puternica influenta asupra muzicienilor, conducand la o adevarata seductie pentru inlantuirile ce sugereaza miscare si actiune, transparenta si irizare. Claritate si eleganta, calitati specifice muzicii franceze inca din vremea lui Couperin si Rameau, sunt reactualizate si readuse in prim-planul expresiei muzicale, acestora adaugandu-li-se si discretia si delicatetea care vin si fac jonctiunea cu estetica picturii impresioniste, realizand saltul in creatiia lui Claude Debussy si Maurice Ravel, exponentii de seama ai noii orientari din muzica fraceza a sfarsitului de secol XIX si incept de secol XX. Debussy si Ravel opun romantismului filozofant, confesiv si exube-rant, o muzica transparenta si subtila, de o intensa vibratie si izvorata din jocul de lumini pe luciul apei, din miscarea si ritmnul nemasurat al atmosferei, al norilor, din stralucirea gradinilor in soare si din multe alte zone ale existentei, deducand expresia si transformand-o in muzica in special prin apelarea la simtul olfactiv "ca poarta a sufletului".