Constructia acestor instrumente se baza pe cunostiinte solide de acustica. Ritmul cuvintelor se suprapunea lungimii silabelor si accentului, iar forma predilecta a cantecelor era strofa, refren.

China
Despre geneza muzicii in aceasta arie geografica vorbeste un vechi document chinez, in care se precizeaza: “Vantul sufla, oceanul murmura, pasarile cantau”. Instrumentele folosite de chinezi erau lauta, gongul si clopoteii, insotiti de voce si poezie. In China Antica, muzica si instrumentele sunt o consecinta a filosofiei, a teoriei muzicale, a acusticii si matematicii. Genurile muzicale preferate de chinezi erau imnurile in onoarea cerului sau pentru cinstirea stramosilor, odele pentru imparat, iar poezia era cantata cu sau fara acompaniament. Scara muzicala folosita era de 12 liu (12 sunete fixe), fiecare avand o anumita insemnatate.

Egipt
Cultura egipteana a lasat nenumarate marturii, unele scrise (papirusuri), altele nescrise (piramide sau opere de arta).  Credinta cosmogonica a acestui popor lega fiecare sunet dintr-o scara formata dintr-o succesiune de cvarte, incepand cu nota mi, de planete si de zilele saptamanii, considerand ca acestea influenteaza viata indivizilor. Instrumentele utilizate erau palmele (pentru ritm), vocea, harpa cu 3, 12 si 21 de corzi, flautul dublu, oboiul dublu, chitara cu 2-10 corzi, lira cu 6-10 corzi si titera cu 5 corzi. Arta muzicala era sincretica, continea momente lirice si de dans si era utilizata la festivaluri, ceremonii religioase sau funerare si in cadrul teatrului destinat zeilor (la care participa faraonul, alaturi de intreaga comunitate). Muzica consta in formule magice de fermecare sau vindecare si in imnuri procesionale, era cantata individual sau colectiv, iar melodia era preponderent diatonica, cu cromatisme ornamentale bogate executate rapid si cu portamente cantate preponderent de femei.

India
In India Antica, cultul naturii a fost inlocuit de brahmanism si budism, care au devenit religi de stat. Muzica veche indiana este in general monodica, la baza ei aflandu-se o scara muzicala diatonica alcatuita din sapte trepte si era o arta simbolica, care era menita sa trezeasca diferite sentimente si sa armonizeze. Scara muzicala indiana provine din impartirea unei octave in 22 de parti numite shruti, care in traducere exacta inseamna abia audibile. Shruti reprezenta si o unitate de masura formata din microintervale, cu succesiunea 4,3,2,4,4,3,2. Dintre aceste 22 de sunete, 7 sunt principale, putand fi notate aproximativ cu semnele muzicii europene. Sunetele in conceptia hindusa sunt de origine divina, iar denumirea notelor se ghida dupa numele celor sapte nimfe: Sha, Ri, Ga, Ma, Pa, Dha, Ni. Aceasta scara se numenste Raga si corespunde unui anumit climat emotional. Melodia indiana este foarte ornamentata, dar ramane monodica, eterofonica, improvizatorica si solistica. Instrumentele folosite erau percutia, vina, sitarul cu 7 corzi, ravanastram cu arcus, flaut, saranghi (un instrument cu arcus al carui timbru se asemana cu vocea umana) si rabab. Muzica indiana era sincretica, imbinand cuvantul cu muzica vocala, instrumentala, dans, costume si podoabe, toate sub denumirea generica de sangit.

Grecia
Frumosul la greci era realizat prin aplicarea unor numere, proportii sau masuri prin care se credea ca se atinge perfectiunea, aducatoare de echilibru. Acesta trebuia sa imite realitate sau sa fie privit in perspectiva idealului. Frumosul in muzica reprezenta rigoare matematica si simetria proportilor, imbinate cu capacitatea de a trezi placeri senzuale, forte morale pisihologice, de a imita realitatea si de a se exprima prin horeia (poezie-muzica-dans). In conceptia grecilor, muzica este fie de origine divina, ca apanaj al zeilor, fie de origine pamanteasca, nascuta din imitatia naturii. Muzica este vocala, dar si instrumentala, la baza acesteia stand sapte moduri. Instrumentele folosite erau lira, chitara, aulos, flaut, orga hidraulica, naiul, fluierul lui Pann si sirinxul cu 7-9 tuburi. Genurile muzicale preferate de grecii antici erau imnul, oda, poemul, teatrul, si poezia religioasa greaca, ritmul fiind cel al silabelor limbii grecesti.

Imperiul Roman
Cultura si civilizatia romana este o intrepatrundere intre cultura popoarelor latine, cea greaca si cea egipteana. La romani, frumosul insemna ordinea si armonia partilor, care trebuia sa aiba un anumit aspect vizual si auditiv. Instrumentele folosite erau tibia, chitara, harpa, trompeta si instrumente pentru ritmul dansului. Genurile predilecte erau poezia acompaniata, imnul si oda si erau interpretate de coruri de tineri si tinere.