Muzweek.net: Editorial - Despre micile manifestari anuntate cu mare pompa

	Despre micile manifestari anuntate cu mare pompa Duminica (1 decembrie a.c.) a fost sarbatorita Ziua Nationala a Romaniei, prilej cu care autoritatile s-au grabit sa ureze un pompos La Multi Ani, poporului. Ca de obicei, alesii au oferit “circul” necesar celor 21 de milioane si jumatate care, acum, isi pot cumpara, “paine” si singuri.

Cumpara CD-uri cu acest artist		In toate orasele au fost amplasate scene pe care au evoluat diversi artisiti, iar conducatorii au tinut vesnicele lor discursuri sforaitoare despre insemnatatea zilei cu pricina si, pentru ca, pe de o parte, poporul adunat sa nu moara de foame, pe de alta pentru ca painea, dupa cum am spus si mai sus, exista deja, guvernantii au oferit cate o portie gratuita de fasole si carnati (care se pare ca a devenit o mancare ori nationala ori festiva, depinde cum privesti).
Alte editoriale de acest autor
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat

Acesta, probabil, si gandind ca macar o zi pe an sa aiba si omul de rand dreptul de a avea aerele conducatorilor. Cu toate acestea, motivul pentru care eu am fost deranjat este altul. Si anume, “circul” organizat de primaria unui sector din Capitala chiar sub ferestrele apartamentului in care locuiesc. Astfel, dis de dimineata am fost trezit de “importanta” uriasei manifestari, ai carei organizatori probabil au crezut ca maretia este data de numarul decibelilor.

Asadar, pe la ora 9,00, subsemnatul om al muncii a fost trezit din somnul sau rusinos si lipsit de patriotism, de catre durerea iubirii de tara, exprimata de dragii nostrii interpreti de muzica populara. Care credeau ca trebuie sa dea volumul la maxim pentru a insufleti numerosul si totodata distinsul public de... 50 de umbrele. Pentru ca asta se vedea de la fereastra mea.

Nenorocul meu a facut sa fiu o fire extrem de incapatanata si perseverenta, plus ca eram prea obosit ca sa “dau bir cu fugitii”. Asa ca am rezistat eroic pe baricade, si va pot spune cu fericire (nepatriotica) in glas, ca am invins! Spectacolul s-a terminat inainte sa ma trezesc eu. Chiar daca, intre timp, a reusit sa ma mai deranjeze de cateva ori, ceea ce m-a indispus in mod deosebit. Ceea ce a contat foarte mult, pentru ca, dupa ce am iesit din asternuturi, am constatat ca ceea ce credeam eu ca era un final, a fost doar inceputul unei pauze. Asadar, indispus de-a binelea, m-am apucat de lucru. Asta pentru ca eu nu sunt ca marea majoritate a semenilor nostrii, care muncesc de luni pana vineri, iar in week-end se odihnesc. Avand in vedere ca am predare duminica, realizati si voi cum imi petrec sfarsitul de saptamana...

Sa continuam. Vrand nevrand, desi aveam radioul dat la maxim, am avut “placerea” de a asculta tot muzica de afara. Si cu “incantare” va pot povesti ca am auzit un big-band care a cantat infernal de prost, un cor al Universitatii de muzica care a interpretat celebra lucrare Haz de necaz, o solista care m-a “fericit” cu ineditul Sanie cu zurgalai, un cor de copii de la gradinita numarul x si altele pe care nu le-am retinut. Toate, sub atenta indrumare a unui celebru prezentator (nu dau nume) pe care-l puteam urmari cu totii pana nu de mult la mai toate concursurile si festivalurile de muzica usoara din tara.

Si pentru ca tot scriu in continuu de vreo sapte ore, cu regret va informez ca nu mai am chef sa continui acest editorial, astfel incat voi pune punct acum, nu inainte de a va face o urare putin tardiva, de Ziua Nationala a Romaniei. Asadar, dragii mei, va urez... somn usor!

Mircea Iliescu