In principiu, nimeni nu te poate forta sa o ignori sau, dimpotriva, sa o scrii. Se presupune ca nu conteaza modul sau tehnica prin care obtii acea informatie, atat timp cat nu faci nimic ilegal. De altfel, si presa se imparte in mai multe categorii, cu diferite profiluri: de informare, cotidiana, de specialitate, de scandal, etc. Intotdeauna s-a polemizat pe tema publicarii asa-ziselor stiri de scandal, in limbaj popular numite si barfe. Presa care se mandreste a fi de tinuta inalta spune ca doar informatia verificata trebuie sa ajunga in paginile unei publicatii. De cealalta parte, ziarele si revistele de scandal isi argumenteaza optiunile prin faptul ca oamenii vor, in general, sa citeasca subiecte de domeniul senzationalului, intamplari de culise, din viata privata a celebritatilor. Eu, personal, cred ca problema nu tine neaparat de continutul materialului respectiv, ci de modul in care este prezentata stirea. De exemplu, zilele trecute, toata presa a vorbit despre posibilitatea ca Madonna sa fie din nou insarcinata. Un post de radio din Romania a anuntat, nici mai mult nici mai putin, ca diva este insarcinata si asteapta un al treilea copil. Adevarul este de fapt altul. Ziarele de scandal britanice au speculat pe aceasta tema, in timp ce Madonna a dezmintit categoric stirea. Asadar, nu te numesti presa de scandal decat daca preiei un zvon cu titlu de certitudine. Aceasta tehnica este destul de riscanta, pentru ca te poti trezi oricand cu un proces in care sa fii acuzat de calomnie. Sa fim seriosi: ce ati prefera sa cititi? O publicatie care sa va ofere stiri concrete, pe care le puteti citi in oricare ziar, sau una care, pe langa acestea, sa va puna la dispozitie si cateva condimente, precizand, totusi ca acestea nu sunt confirmate? Eu cred ca v-ati plictisi repede de o publicatie care se ghideaza dupa celebrul dicton englezesc "politicaly correct". Se poate numi presa de scandal acea publicatie care ofera cat mai multe puncte de vedere asupra unei probleme, precizand corectitudinea lor, cu unicul scop de a asigura o informare cat mai buna? Eu cred ca acest lucru denota nu barfa, ci echidistanta. Nu inteleg de ce s-a incetatenit aceasta idee ca daca tu, ca ziarist, vrei sa ai o relatie profesionala buna cu o anumita persoana sau companie, trebuie sa scrii numai lucruri bune despre acestea. Mie mi se pare foarte simplu: daca meriti sa fii laudat, o voi face. Dar daca trebuie sa te critic, cu parere de rau, voi proceda ca atare. Eu scriu ceea ce se intampla. Totodata, am voie sa imi exprim pararea personala, atata timp cat precizez acest lucru. Iar sursele mele sunt confidentiale si nimeni nu imi poate impune sa le divulg. Este ceea ce Constitutia americana numeste Primul Amendament. Este un mare castig al presei din toate tarile democratice si tine de dreptul la opinie si la o informare corecta. Iar eu cred ca ar trebui ca cei care nu inteleg mecanismul in acest fel sa fie recunoscatori celor care incearca sa pastreze o atitudine corecta din simplul motiv ca au o coloana vertebrala care ii impiedica sa se unduiasca dupa cum bate vantul. Mircea Iliescu
|
||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
||||||||||||||||||||
|
Muzica preistorica Muzica in antichitate Muzica in evul mediu Ars Antiqua Ars Nova Cavalerii trubaduri Renasterea Preclasicismul Clasicismul Romantismul |
|
|
||||||||||||||||||||
|
Copyright © 2002 - 2007 Muzweek.net |
||||||||||||||||||||||