De vacanta!

Primavara a inceput sa se simta in aer. O caldura molatica si-a facut aparitia zilele trecute si, vorba cantecului, zau ca imi vine sa las balta toate interesele. Ce poti sa iti doresti mai mult? Jos cu hainele groase, bine ai venit caldura, aah...
Stiu, pe la sfarsitul saptamanii trecute parea ca s-a intors iarna, dar uite ca nu a fost decat o ultima zvacnire. Plus ca exact pe 13 martie a fost al meu Mos si trebuie sa primesc si eu ceva credit pentru cinismul care ma caracterizeaza, nu?
Sa nu batem campii... decat cu gratie! Nu e gluma, in ultima vreme am o senzatie extraordi-nara, generata de un confort psihic pe care trebuie sa recunosc ca nu l-am mai simtit de foarte mult timp. Nu ca as fi vreun personaj sobru, dar in ultimele zile nu s-a auzit din gura mea decat gluma dupa gluma. Si este clar: vine primavara! Ver-deata, ciripelele pasaresc, ce bine e sa fii copac... dupa cum spunea regretatul Caragiu.
Deschid fereastra si soarele imi zambeste larg si bland. Ce poetic... aproape ca izbucnesc in ras! Mai conteaza ca impresarul celor de la Zdob Si Zdub nu a avut pic de bun simt cand m-a lasat sa ii astept pe moldoveni pentru a le lua un interviu, pentru ca acestia sa nu apara? Nuu! De ce ar mai conta? Vine primavara si cum toata lumea stie ca este anotimpul meu preferat, iata ca plutesc intr-o frumoasa fericire. Toate sunt parca mai roz, nimic nu ma mai atinge. Uite un drog care merita... sa te umpli de primavara... uite o idee exce-lenta! Iar eu, din inaltul cerurilor mele, va invit, dragilor, sa va bucurati de viata, acum cand natura reinvie incet - incet, iar soarele ne dezmorteste pe toti. Si nu uitati, inca putin si soseste 1 Mai. Mergem la mare!

Ca trebuie facut

Inca o noua saptamana, o alta confruntare intre mine si calculator. Se presupune ca trebuie sa gasesc un nou subiect interesant, incitant, pe care sa il dezbat. Iar faptul ca se presupune este, intr-adevar, corect. Numai ca, in viata exista intotdeauna o diferenta intre a putea si a vrea. Iar eu am o mare dilema, in acest moment. Pentru ca eu nici nu vreau si nici nu pot, dar ar cam trebui. Dar despre ce sa scriu? A fost o saptamana fada, in care nimic interesant sau palpitant nu s-a intamplat. A fost o saptamana obositoare si fizic si psihic, in special din cauza faptului ca nu s-a intamplat nimic deosebit. Ati observat cat de bine te simti cand ai de lucru? Nu mai conteaza ca muncesti mai mult ca de obicei, in final esti mult mai proaspat. Iar cand nu ai nimic de facut si stai, asa, la servici, in nestire, desi mai bine te-ai duce acasa sa dormi sau sa te mai ocupi de ale gospodariei, parca timpul sta in loc. Citesti toate ziarele de pe birou, te uiti pe geam pana cand ajungi sa ti se para ca si geamul se uita la tine… Si dupa vreo doua-trei secole de cand te-ai ridicat din pat, se face ora la care te ridici de la birou si pornesti spre casa. Si esti atat de ostenit de parca ai carat toata mobila din firma de unul singur, de la parter si pana la ultimul etaj al cladirii. Si tot asa, zi de zi, vine rutina, vremea trece- secole pe zi. Pana la un moment dat cand te striga cineva si te trimite si pe tine sa te ocupi de cate o actiune. Si atunci renasti, parca intineresti, iti indrepti cocoasa gheboasa de atatea secole de asteptare si pornesti tinereste la treaba. Macar ca faci ceva si se termina ziua prea repede. Dar atentie: nu exagera, ca daca intineresti prea tare poti sa ajungi din nou un bebe!

Mircea Iliescu