Muzweek.net: Editorial - Sex, droguri si Rock’n’Roll

	Sex, droguri si Rock’n’Roll Acesta este titlul unui film celebru din anii ’70, extrem de controversat in momentul aparitiei sale pe marile ecrane. Dar nu despre o pelicula cinematografica vreau sa va vorbesc eu in aceasta saptamana, ci despre un fenomen care, desi exista de ani buni in muzica, in urma cu cateva zile a reusit sa imi provoace un adevarat soc.

Cumpara CD-uri cu acest artist		Vizitand un site britanic de stiri, am ramas fara cuvinte in momentul in care pe perioada a doar doua zile, pe pagina dedicata divertismentului, am descoperit nu mai putin de cinci stiri in care diverse staruri feminine abordau un subiect care s-a vandut intotdeauna: sexul. Si nu oricum, caci titlurile erau aproape identice: Lui X ii place sa faca sex mai mult decat sa cante, Y este mandra de preferintele ei sexuale, Z nu intelege de ce nu are voie sa se laude cu numarul barbatilor care i-au trecut prin pat.
Alte editoriale de acest autor
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat

Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva acestui aspect sau a discutiei despre sex, mai ales ca acesta face parte din viata fiecaruia. Nu am fost niciodata pudic sau puritan, dar cred ca de data aceasta s-a ajuns mult prea departe. In zilele noastre, sintagma Sex, droguri si Rock’n’Roll se dovedeste a fi mai de actualitate ca oricand. Ati observat ca de fiecare data cand doriti sa va uitati pe un program muzical, prima imagine pe care a vedeti are o incarcatura sexuala implicita? Chiar daca gradul de nuditate care apare intr-un videoclip nu este vizibil deranjant, el limitandu-se la un decolteu sau la o fusta mai scurta, incercati sa gasiti trei exemple de piese ale caror versuri nu contin aluzii cu caracter sexual. Din nefericire, problema este ca superficialitatea decretata si impusa de societatea de consum din zilele noastre face ca la loc de cinste sa nu se mai afle calitatile native si talentul, ci calitatile fizice si “talentele”. Produsul nu este comercializat, sau mai bine zis nu este aprobat, decat daca el contine picioare lungi, voluptate, frumusete hollywood-iana si tot felul de alte standarde impuse de producatorii de film si creatorii de moda, care au gasit o metoda de a produce frumusete pe banda rulanta prin impunerea unor standarde, precum 90-60-90, par blond, sani mari s.a., in detrimentul unei personalitati unice, a unei aprecieri a inteligentei umane si, cel mai important, a sufletului, compasiunii, devotamentului, integritatii si corectitudinii. Nu mai conteaza daca stii sa canti, important este “sa dai bine pe sticla”.

Este, intr-adevar, mai simplu, nu necesita selectie si formarea unor gusturi distincte si ofera pe tava o acceptiune a frumosului, unanim valabila. Valoarea individului paleste in fata masei amorfe, estetica uratului triumfa in fata celebrului “de gustibus”. Toti ascultam aceleasi piese, iubim acelasi tip de barbati sau femei, ale caror chipuri se aseamana din ce in ce mai mult pe zi ce trece, iar lipsa unei personalitati si a unui punct de vedere propriu este o conditie sine qua non pentru a fi apreciat, a avea prieteni, pe scurt, pentru a reusi in viata. Dar oare este si bine, sau doar convenabil? Aici, va las pe voi sa decideti.

Mircea Iliescu