Muzweek.net: Editorial - De ce nu mai ascult radioul...

	De ce nu mai ascult radioul... Cred ca multora le-ar fi greu sa inteleaga cum poti sa fii in spatele unui site de stiri muzicale si sa nu incerci sa te inconjuri de tot ce este nou in materie, 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana.

Cumpara CD-uri cu acest artist		De altfel, toti cei pe care ii cunosc si lucreaza in presa fac asta. Toata lumea discuta despre cum arata videoclipul artistului X, cu ce se mai imbraca vedeta Y... Si totusi, acestea nu inseamna nimic! A vorbi despre muzica nu inseamna a comenta tinuta vestimentara sau actiunea clipurilor de la televizor. Ierarhiile care intr-adevar conteaza nu se fac pe cat de „cool” esti sau ce femei sau barbati sunt asociati cu imaginea ta.
Alte editoriale de acest autor
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat

In zilele noastre, radioul sau televizorul nu mai sunt o sursa capitala de informatie. Vina o poarta, pe de o parte, aparitia internetului si posibilitatea utilizarii acestuia de catre un numar din ce in ce mai mare de persoane, pe de alta parte, lipsa de continut a ofertei media. Senzationalul este la moda, vedetele se calca si ele pe picioare pentru a fi cat mai des pomenite prin fituicile care scriu despre ultima crema depilatoare sau cel mai nou centru de sanatate la care apeleaza „starurile” dambovitene. Este greu de apreciat cat o cere, cu adevarat, piata si cat au fost obisnuiti cumparatorii cu acest tip de produs. Probabil ca raspunsul este acelasi ca si in cazul dilemei cu oul si gaina...

Astfel, ai doua optiuni: fie sa raspunzi corespunzator ofertei „mediatice”, fie sa renunti la „sursele de informatie”. Optiunea mea a fost catre ultima dintre cele doua. Desi pastoresc un site de informatie muzicala a carui principal scop este de a oferi cele mai noi amanunte din domeniu, am incetat de mult sa mai citesc ziare. Nici radioul nu-l mai ascult de trei ani incoace si cam de tot atata timp am uitat si de binecunoscutele posturi de televiziune muzicala. Plictisit de oferta „variata”, care imi oferea fara exceptie muzica, stiri, muzica - vorba unui celebru slogan publicitar -, am decis sa renunt. Oficial, in cei 15 ani de la revolutie, FM-ul romanesc a reusit sa ocupe o paleta de gusturi destul de larga. Si totusi, daca asculti cu atentie, vei observa ca, de fapt, avem un singur post de radio. Care apare pe diferite frecvente, sub diferite nume. In rest, muzica este aceeasi, mult prea lipsita de melodie pentru a fi considerata cantec, dar destul de primitiva pentru a-l distra pe omul cavernelor.

De ce s-a ajuns aici? Este, fara doar si poate, un efect al globalizarii. Muzica a devenit un melanj de stiluri, in care totul este premis, nici o sonoritate nu este deranjanta, cele mai abrutizante sunete si tipaturi gadiland placut urechea. Mesajul artistic nu mai exista de mult, iar versurile, cu cat sunt mai sumare si mai comune, cu atat sunt mai atractive. Numai daca analizam Eurovisionul din acest an, si putem vedea adevarul celor de mai sus. Marea Britanie a participat cu o piesa de inspiratie turceasca, germanii au votat o piesa greceasca, polonezii parca ar fi reprezentat Rusia, in timp ce Fratele de la est arata a cowboy din Vestul salbatic. Cat despre versuri, piesa castigatoare este o colectie de cuvinte fara nici o noima, bunica celor de la Zdob si Zdub bate toba de mama focului intr-un balansoar, romanii se straduiesc cu greu sa faca o rima civilizata, in timp ce jumatate dintre participantii la concurs isi canta dragostea de mama focului, intr-o colectie superficiala de epitete. Iar daca ne referim la ceea ce putem asculta la radio, aici comentarile sunt de prisos: Fetelor, nu cedati din prima seara, chiar daca baietii de la Akcent au dragoste de inchiriat, in timp ce simt ca visez, esti langa mine, pentru ca imi place la tine tot. Asta e povestea oricui, de cand afli ce e banul, asa ca dansez doar o clipa, deci striga 2,5,7, pune mainile la spate. Sunt asa cum vrei, cu capu-n nori, pentru ca azi ti-am spus ca evadez...

Recunoasteti, banuiesc, piesele cu pricina. Lasand la o parte erorile gramaticale evidente, toate alcatuiesc un potop de idei inepte, greu de suportat de orice persoana cu putin bun simt. Lor li se adauga si alte mesaje de acest gen, dar din parte artistilor din Vest. Doar nu credeati ca occidentalii sunt mai destepti ca noi... Nu au fost ei entuziasmati oare din cale afara de ilogicii O-zone? Si atunci, va intreb, nu este mai bun un CD decat playlist-urile care ne insulta inteligenta in fiecare zi, rebuturi ale indolentei si lipsei de profesionalism ale oamenilor de radio?

Mircea Iliescu