Muzweek.net: Recenzii - Fara Zahar - Episodu’ Unu: Amenintarea Faitonului

	Fara Zahar Episodu’ Unu: Amenintarea Faitonului Zone Records Parerea noastra

Cumpara CD-uri cu acest artist		La prima vedere, cine nu ii cunoaste sau nu i-a ascultat pe Fara Zahar ar putea intreba de buna seama cine este aceasta trupa cu un nume mai putin atragator decat altele ceva mai englezite. Ei bine, ei sunt Bobo si Bobi, doi baieti din Dorohoi care au facut cariera la Casa de cultura a studentilor din Iasi, cantand… folk negru. Asta pentru ca nu puteau sa spuna ca le place Ada Milea. Caracterizate de un umor tipic moldovenesc, piesele grupului Fara Zahar sunt in primul rand unele de mesaj. Cu toate acestea, nici orchestratiile nu lasa de dorit, fiind chiar foarte bine executate. Din acest punct de vedere, sarcinile sunt impartite: Bobo se ocupa de partea instrumentala, in timp ce Bobi este responsabil pentru versurile pieselor.
Alte articole cu acest artist
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat
Dezastruos Nu vi-l recomandam De gustibus Mediu Merita ascultat Garantat 100%

Cat despre subiectele abordate, acestea fac parte din lumea satului, asa cum este privita ea de Fara Zahar. Albumul are si doua personaje principale, daca le putem numi astfel - Stella si Sandu - care au si cate o piesa care le poarta numele.

Cat despre cantece, vietile Stelutei si a lui Sandu se impletesc cu aluziile cat se poate de directe catre hiturile romanesti fara mesaj ale ultimilor ani. Urmele de SMS se impletesc cu stilul lui Pepe si fragmente cunoscute din textele celor de la 3 Sud-Est. Mai mult, nici Eminem nu a scapat de ironia fina a celor doi Fara Zahar, piesele Sandu si Ups, Am Infundat Din Nou Closetu’! (credem ca titlurile sunt elocvente) sunt de fapt parodii ale hiturilor Stan si Cleaning Out My Closet. In colimator mai sunt luate si cateva teme folclorice, precum Marioara De La Gorj, iar hip-hop-folk-etno-ul este completat de cateva strigaturi.

Cantece hip-hop s-asa, despre vaci si boi, surzi si muti, carute, violuri si crime, ba chiar si o “manea” latino, toate cantate in cel mai firesc mod cu putinta, cu multe accente moldovenesti (cei doi spun ca nu se jeneaza de originile lor), incearca sa ne introduca in lumea de o cumintenie si o naivitate dusa la extrem a satului moldovenesc, asa cum spun Bobo si Bobi. Calmul si pacea aparente accentueaza ilarul si discrepanta unei lumi a “taranilor de la oras” despre care Fara Zahar spun ca au studiat-o ca pe cobai.

Mircea Iliescu