Muzweek.net: Star Report - Dan Spataru: Interviul unei vieti

	Dan Spataru: Interviul unei vieti La inceputul lunii septembrie, drumul lui Dan Spataru a luat calea astrelor. Chiar daca nu este nou, materialul de mai jos este omagiul nostru adus unui om al carui nume este sinonim cu muzica usoara romaneasca. Interviul a aparut in luna noiembrie 2003 in Evenimentul Zilei si il are ca protagonist chiar pe solist, povestindu-si viata, fara retineri si remuscari

Cumpara CD-uri cu acest artist		Dan Spataru s-a nascut in octombrie 1939, in comuna Alimanu, langa Medgidia, intr-o familie de invatatori. Dupa absolvirea liceului, a luat drumul Capitalei pentru a deveni profesor de sport. Nu a profesat din cauza unei discopatii lombare. A inceput sa cante la Casa Studentilor „Grigore Preoteasa” din Bucuresti. Primul mare succes l-a avut cu Maicuta Mea, de Temistocle Popa, compozitorul care i-a oferit cele mai multe piese.
Alte articole cu acest artist
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat

A urmat un lung sir de slagare si un succes la public incredibil. Tarancuta, Tarancuta, Te-asteapta Un Om, Nici O Lacrima, Nu-ti Sade Bine Cand Plangi, Nu M-am Gandit La Despartire, Oare, Oare, Iti Pare Rau”, In Randul Patru, Trecea Fanfara Militara ori Drumurile Noastre sunt cantece pe care multa lume le stie inca pe de rost. Dan Spataru a avut parte de o viata tumultuoasa, a avut mari probleme din cauza bauturii, dar a reusit sa se lase acum 25 de ani. Artistul a acceptat sa ne marturiseasca, intr-un interviu, amanunte mai putin cunoscute din viata sa.

E.Z.: Cand ati renuntat la bautura, ati spus: “25 de ani de-acum incolo trebuie sa beau doar apa, ca sa fac sprit vinul pe care l-am baut pana acum”. L-ati facut sprit?
Dan Spataru: Da!
E.Z.: Ce anume v-a determinat sa spuneti “gata cu alcoolul”?
Dan Spataru: Nici un factor extern nu are legatura, poate sa-ti planga copilul in brate, daca individul nu vrea, degeaba. Asa am hotarat eu.
E.Z.: V-ati pierdut de timpuriu mama...
Dan Spataru: A murit cand aveam 13 ani. Copilaria, viata le-am trait fara sprijinul mamei. Eu i-am multumit printr-un cantec, Maicuta Mea. Am o sensibilitate aparte fata de mama.
E.Z.: Cantati de mic sau v-ati descoperit mai tirziu pasiunea pentru muzica?
Dan Spataru: Tata canta la vioara. A incercat sa-mi puna instrumentul in brate, dar pana la urma mi l-a trintit in cap, pentru ca nu-mi ardea mie de vioara. Cand facea chefuri cu cei din comuna, cu popa, primarul, jandarmul, ne scula pe mine si pe sora-mea sa cantam. Cand au venit rusii, canta cu vioara piese rusesti. In camera in care locuiam cu tata, pentru ca mama statea ascunsa intr-o pivnita sa nu-i faca vreun rau, a intrat intr-o zi un ofiter si, cu cizmele murdare, s-a urcat in mijlocul patului si asa a dormit. Cu noi, copiii, rusii s-au purtat frumos. Ne luau in brate, ne dadeau bomboane. Ruseste am invatat mai tarziu, cand “eram deja firma”. In scoala am invatat multe cantece de la dl prof. Olteanu. Am cantat in corul liceului din Medgidia si apoi in brigada artistica de agitatie la Casa Studentilor din Bucuresti si la Institutul de Educatie Fizica si Sport, pe care l-am absolvit.
E.Z.: Initial ati refuzat sa cantati Maicuta Mea, spunand ca nu-i genul dumneavoastra.
Dan Spataru: Cantam pe atunci piese vesele, Mi-a Placut Surasul Tau, Scara De Matase ori Ai Trecut Iar Pe Strada Mea. Aparusem in cateva spectacole la Casa de cultura a studentilor. Acolo m-a remarcat Camelia Dascalescu. Am inceput apoi sa fac vocalize cu ea, de doua ori pe saptamana. Era perioada de influenta a muzicii italiene si engleze. Rolling Stones si Beatles ascultam nopti intregi in Casa studentilor, unde am si locuit cateva luni. Dormeam pe o bancheta, cu bagajelul alaturi. Intr-o noapte, cand nu l-am gasit pe portar sa-mi deschida, m-am culcat intr-o masina, un Moskvici din parcare.
E.Z.: Pe unde umblati noaptea, de ajungeati tarziu la culcare?
Dan Spataru: Mergeam sa vad spectacole, ma mai uitam si eu dupa cate o domnisoara, era normal sa fie asa. Incepusem sa cant si in baruri. Dar nu aveam imbracaminte de scena. Un prieten foarte bun, fotbalist la Steaua, Gigi Staicu, mi-a imprumutat costumul lui de lustrin, material la moda atunci, prin 1967. Am inceput sa cant, de luni pana vineri, cu Horia Moculescu, intr-o formatie “de tura”, care canta in ziua libera a trupelor de baza din barul respectiv. Spre exemplu, lunea la Ambasador, martea la Lido, miercurea la Cina etc. Pentru o bere, cantam. Dupa aia, nea Aurica, de la Ambasador, imi dadea un escalop de porc cu ciuperci si 25 de lei pe seara. Mai imi dadea si bani cu imprumut, cu camata.
E.Z.: Ati predat educatia fizica?
Dan Spataru: Niciodata, pentru ca am facut discopatie lombara. Am fost repartizat in comuna Cobadin, dar, din cauza bolii, a trebuit sa obtin negatie de la Constanta, de la judet. Faptul ca nu am profesat mi-a schimbat cursul vietii.
E.Z.: “Vorbeste lumea ca-s strengar” spuneti intr-o piesa. Ati fost asa?
Dan Spataru: Ooo, da. Mi-am trait tineretea, dar am invatat din toate ceva. Am facut parasutism cand eram la liceu. Am facut fotbal cand nu ma stia nimeni, la Stiinta Bucuresti, in divizia D, care ulterior a devenit Sportul Studentesc. Si dupa, cand deja aveam turnee prin tara, imi placea sa joc fotbal. Cei tineri intr-ale meseriei trebuie sa stie ca nu vor avea popularitate asa mare atata vreme cat vor canta doar la TV sau numai in Bucuresti. Trebuie sa faca turnee prin tara. Oamenii vor sa te vada in curte la ei. Am facut foarte multe turnee. Aveam un carnetel in care-mi notam unde am fost si unde trebuie sa ajung. Stateam cate zece zile intr-un judet si, pana nu ajungeam in toate comunele in care existau case de cultura, nu plecam.
E.Z.: Cum va primea lumea?
Dan Spataru: Cu paine si cu sare.
E.Z.: Multi spun ca sinteti un model de eleganta, de bun-simt...
Dan Spataru: Si cand m-au gasit o data, intr-un sant, eram in smoching si cu papion.
E.Z.: Asta in vremea cand erati “bine dispus”...
Dan Spataru: Erau treburi lumesti, nu inteleg de ce uneori s-a inflorit, n-au gasit altele de care sa se lege. Daca furam era rau, daca minteam, daca omoram pe cineva, fereasca Dumnezeu, intelegeam. Nu mi-a placut sa fiu periat si nici sa perii, la randul meu. Ce comportare putea sa aiba un tanar care a cunoscut toata tara, care facuse cele mai multe bisuri in spectacole, care obtinuse deja doua Discuri de Aur? Si atunci se acorda premiul asta a peste 1.000.000 de exemplare vandute, nu ca acum, la 50.000.
E.Z.: Sa Cantam, Chitara Mea, pe care il interpretati in coproductia romano-sovietica Cantecele marii, devenise un fel de imn la Moscova. E adevarat ca umpleati stadioanele in URSS?
Dan Spataru: Pot sa prezint documente. Pe afis nu scria doar “Canta Dan Spataru”, in ruseste, desi era un spectacol al Teatrului de Revista Fantasio, in care apaream si eu, si stadionul de 7.000 de locuri sau sala de sport erau arhipline. Dupa Sa Cantam, Chitara Mea, ma duceam in URSS ca la mine acasa.
E.Z.: Ati participat mai tarziu la Festivalul Mondial al Tineretului, la Moscova, cand delegatia romana a fost condusa de Nicu Ceausescu.
Dan Spataru: Eram angajat la Ansamblul UTC. Nicu Ceausescu nu a vrut sa stea atunci la masa de protocol, ci cu noi. Erau Mirabela, Mihalea si o cantareata de opera, Daniela Vladescu. Nicu ii facea curte Danielei. La un moment dat, Nicu s-a ridicat de la masa. Eu, fara sa-mi dau seama, m-am asezat pe scaunul lui. Cand a revenit mi-a zis: “Nici n-am plecat bine si mi-ai luat locul”. “Va rog sa ma iertati, tovarasu’ secretar, dar am vazut ca scaunul are spatar si de-asta mi-am permis”. “Stiam ca nu ramai dator”, mi-a zis. “La replica, nu”, i-am raspuns. Tin minte ca o data mi-a bagat niste bani in buzunar, 100 de lei, pe care s-a semnat. Nu stiu daca-i mai am.
E.Z.: Ati avut vreodata probleme din cauza regimului comunist?
Dan Spataru: Nu. Eu am fost si nitelus diplomat, pentru ca era foarte greu sa fii si pentru public, si impotriva celor de sus. Am venit si pentru Cantarea Romaniei, si pentru spectacolele acelea mamut.
E.Z.: La un moment dat v-ati retras la Constanta...
Dan Spataru: In 1972, iar unii au considerat ca am fost trimis acolo disciplinar. Dar nu-i adevarat. Obosisem ca liber-profesionist si hotarasem sa ma retrag din anturajul acela. Am vrut sa ma duc la Teatrul Fantasio ca angajat, sa ma imbrace la teatru, sa-mi dea, acolo, o garsoniera. La Fantasio am cunoscut-o pe nevasta-mea. In 1978, cand s-au adunat prea multe la Constanta, si bune si rele, am zis “la revedere, am terminat cu umblatul prin restaurante” si am luat-o de la zero la Bucuresti. Cei de la Fantasio n-au vrut sa-mi dea transferul si am plecat prin demisie. Sotia a ramas la Constanta, facea naveta la Bucuresti. M-am angajat la trustul IAPL Amzei. In 1978 am participat si la un spectacol, pe 23 August, unde am cantat La Noi. Aveam nevoie de un sprijin in acea perioada. Am facut doua operatii estetice, mi-am scos pungile de la ochi, ca sa pot aparea din nou la televiziune. Cativa tovarasi de pe atunci imi spuneau “cantaretul caruia i se scurg ochii”. Hotarasem sa renunt la sprit inainte de intoarcerea in Bucuresti.
E.Z.: In acea vreme au fost zile in care nu ati avut un ban in buzunar?
Dan Spataru: Multe. La un moment dat, cautam o fisa de 5 bani s-o pun alaturi de celelalte trei de cate 15 sa se faca 50, sa ma duc cu masina la Constanta. Asta se intampla cand eram deja la vale. Cand am vazut ca nu este in ordine astfel, am spus: “La revedere, s-a terminat”. Faptul ca nu ma puteam stapani cu bautura mi-a dat de gandit. Eu invatasem de la parinti ca trebuie sa-mi fac un rost in viata, o familie, un copil.
E.Z.: In afara de La Noi, ati cantat si alte piese tematice, De Vrei Sa Stii Ce Inseamna Roman, Magistrala Albastra...
Dan Spataru: De Vrei Sa Stii Ce Inseamna Roman e patriotic. Lucrurile s-au schimbat intre timp, dar pot sa cant si acum Magistrala Albastra. O data insa a trebuit sa imprim Eu Votez Pentru Viitor. Trebuia s-o cant si la Sala Radio. Conducerea Radioului i-a impus lui Temistocle Popa sa-mi dea piesa: “S-o cante Spataru, pentru ca el rosteste cuvantul romanesc bine”. A trebuit, cu textul in fata, s-o imprim pentru ziua votarii, ultima sau penultima votare pe vremea lui Ceausescu. Cu o zi inainte de vot, era spectacolul la radio. In aceeasi zi, aveam si spectacol la Sala Palatului. La Radio, la repetitie, am vazut ca toti ceilalti cantau piese din repertoriul international cu texte romanesti. Iar eu veneam cu lozinca: “Eu votez pentru viitor / Pentru anii falnici care vin...”. Mi-am zis ca s-ar putea ca oamenii din sala sa-mi arunce cu pantofii in cap. Atunci ce am facut? Mi-am scos dintele din pivotul in care era fixat si, cu el in palma, m-am dus la Titus Munteanu. “Uite, Titus, n-am cum sa cant asa”. Mai erau trei numere pana imi venea randul. Pana nu l-am auzit pe Sile Dinicu, Dumnezeu sa-l ierte: “Treceti peste Spataru, treceti peste Spataru”, si n-am vazut ca s-a trecut peste piesa aia, n-am rasuflat usurat. Cand m-am intors la Sala Palatului, pentru al doilea spectacol, mi-am pus “fluturasul” la loc si am tacut malc in privinta ispravii pe care o savarsisem. A doua zi insa, de votare, piesa s-a difuzat la radio.
E.Z.: Drumurile Noastre este cantecul cu care ati revenit in forta dupa “episodul” Constanta?
Dan Spataru: Da. Trebuie sa o cant oriunde merg, altfel ma injura lumea. Si eu abia de mai tin minte textul. Indiferent ca sunt intr-o carciuma, la un spectacol in tara sau afara, pun negativul, iar lumea incepe sa cante. Eu pot sa-mi vad linistit de treaba, canta ei pana la capat.
E.Z.: Cum vedeti muzica romaneasca actuala?
Dan Spataru: Nu prea mai e muzica. Acum e o bataie mare cu tehnica. Cu calculatoare, cu roboti care fac o multime de treburi, fara sa ai nevoie nici macar de un firicel de voce.
E.Z.: De ce credeti ca va iubeste publicul atat de mult?
Dan Spataru: Nu l-am mintit. Eu si cand am fost “bine dispus” ori bolnav, cand am avut probleme de viata, ma duceam sa cant. Intai am avut grija de spectatori si dupa aceea de mine.
E.Z.: Ce pensie aveti?
Dan Spataru: Peste 2.000.000 de lei. Dar nu ma plang. Si nici nu o sa ies in strada pentru asta. Pentru ca nu vad nici o rezolvare. Sunt foarte realist. Cand exista atat dezinteres fata de oameni, nu vad ce sa mai caut si eu sa amplific dezinteresul asta. Eu ma bucur cand ma duc in piata si oamenii ma intreaba “Ce mai faci, nea Dane?”.
E.Z.: Cum e o zi din viata dvs.?
Dan Spataru: Am o groaza de lucruri de rezolvat. Aveam de gand sa ma mut, dar am gasit un mic refugiu, o casuta la tara. La Valea Argovei, langa Lehliu, am luat o casa din chirpici. Am plantat 40 de pomi care au dat deja primul rod. Cand am luat prima caisa si primul mar din curte de la mine nu mi-a mai trebuit nimic. Asa gandesc la batranete si altii. Dar eu inca nu sunt batran. Si, indiferent ce-o fi, raman la live. Chiar daca o sa cant prost, prefer sa cant live. Am mai cantat si eu cu pozitiv, cand n-am avut incotro, dar mai mult ma chinuiesc, mi-e teama ca trebuie sa fac play-back-ul ca lumea.