Muzweek.net: Star Report - Piticu’: Hip-Hop-ul este o intreaga cultura, dar foarte putini romani au inteles asta!

	Piticu’: Hip-Hop-ul este o intreaga cultura, dar foarte putini romani au inteles asta! Pentru cei mai multi dintre noi, fenomenul Hip-Hop presupune limbaj vulgar, violenta si opulenta. Stand de vorba cu Piticu’, component al trupei Simplu, am realizat ca, de fapt, este vorba de mult mai mult. Daca va intereseaza subiectul, cele de mai jos va vor schimba complet modul de a privi aceasta cultura.

Cumpara CD-uri cu acest artist		Muzweek.net: Am aflat de la tine cateva amanunte fascinante legate de cultura Hip-Hop. Poti sa ne povestesti mai pe larg? Piticu: Cultura Hip-Hop este mult mai complexa fata de imaginea care i s-a creat in Romania. Aici s-a limitat la acei rapperi care au ceva de comentat impotriva sistemului, adica avem de a face cu o muzica rebela care incearca sa combata greselile sistemului.
Alte articole cu acest artist
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat

In plus, mai exista si glasul omului de pe strada care are probleme... Dar cultura Hip-Hop se extinde mult peste toate acestea. De exemplu, sunt grafferii, despre care lumea spune ca mazgalesc peretii, dar, de fapt, e o arta. Asa cum pictorii au inspiratie si picateaza un tablou sau un portreat, asa sunt si grafferii. Este tot o exteriorizare a unor sentimente. Ce simt ei, cum vad viata. Este o arta care se expune pe pereti. Cum si la noi la revolutie s-a scris pe pereti „Jos dictatura”, la fel fac si ei; e o forma de exprimare. In general, toate desenele de tip graffitti exprima elemente care tin de strada: glas de strada, ritm de strada, nemultumiri de strada. Cand spunem strada, nu trebuie sa confundam cu omul de rand care se confrunta cu problemele de zi cu zi. Vizavi de curentul Hip-Hop, el este o intreaga cultura, dar foarte putini romani au inteles asta...
Muzweek.net: Spuneai ca exista trei elemente importante care caracterizeaza acesta cultura.
Piticu: Sunt mai multe elemente, dar trei dintre ele sunt de baza, care au promovat cultura Hip-Hop pe plan international. Primul ar fi DJ-ii. Un DJ, in adevaratul sens al cuvantului, este un om care face muzica din suntete. De exemplu, acei DJ, care prin 1975 au inceput sa faca muzica in Statele Unite dintr-un simplu disc de vinil, pus pe un platan. Prin frecarea discului respectiv de catre acul cititor se scoteau anumite sunete. Discul fiind manevrat intr-un anumit ritm, coordonat cu o miscare pe acel mixer crossfader, care taie sau introduce sunetul, se crea un ritm, pe care anumiti rapperi puteau sa spuna versuri, dansatorii puteau executa diferite miscari... La baza acestui comportament a stat beat box-ul, adica acea muzica facuta din gura, cu ajutorul cutiei toracice. Curentul provine din Statele Unite si a fost adoptat foarte repede peste tot in lume, pentru ca multi s-au regasit in genul acesta de viata. Se strangeau pe strada si, in lipsa de alta ocupatie, incepeau sa afiseze acest comportament: unul facea beat box, altul adapta niste versuri pe ritmul respectiv, iar cei care aveau dansul in sange executau niste miscari destul de agresive, prin care isi exprimau nemultumirea impotriva sistemului.
Muzweek.net: Sa trecem la al doilea element...
Piticu: Al doilea element este graffitti-ul, care exprima vizual mesajul redat de DJ. Grafferii, in general, sunt artisti, putem sa le spunem si desenatori, care pun inima, au capacitatea de a vizualiza intern un mesaj si il pot expune intr-un desen, cu ajutorul unui spray, pe perete.
Muzweek.net: Si, in fine, al treilea element...
Piticu: Al treilea element este breakdance-ul, care a aparut tot ca forma de exprimare stradala. Breakdancerii isi exprimau supararile sau problemele de concurenta cu o alta gasca de cartier, descarcarea aceea de energie negativa, prin miscari care simulau o lupta. Dar doar o simulau. Pentru a nu se mai ajunge la probleme cu sistemul, cu politia, gastile de cartier aveau parte de acest tip de confruntari. De altfel, miscarile din breakdance provin din artele martiale, avand la baza stilul capoera, un stil provenit din Brazilia. Acesta se bazeaza pe intimidarea adversarului, cei doi adversari nu se ating ci executa doar miscari de eschiva. Piciorul trece foarte aproape de zona fetei, dar nu o atinge.
Muzweek.net: Simplu tot asa a inceput, ca trupa?
Piticu: Noi am inceput prin a fi o trupa de freestyle. Plecand de la ritmul abordat si mesajul pe care il transmiteam in primul album, numit Provocarea, incuraja acest comportament. Esti dansator, cineva are o problema cu tine, sa arate ce poate pe ringul de dans. La asta se reducea concurenta. Ramanea la latitudinea celor din jur sa aprecieze cine era cel mai bun. De exemplu, de curand a fost lansat un film care se numeste You Got Served, care trateaza exact acest subiect. In prezent, in Statele Unite se intampla astfel de evenimente, organizate atat la nivel underground, cat si oficial. Castigatorul primeste 50.000 de dolari si o aparitie in noul vidioclip al solistei Lil’Kim. Showbiz-ul american a preluat foarte multe dintre aceste elemente, el se bazeaza foarte mult pe cultura Hip-Hop, in timp ce noi, la nivel de trupa Simplu, am incercat sa mentinem acest obicei si, eventual, sa-i incurajam si pe ceilalti sa-l practice.
Muzweek.net: Mai exista si alte diferente intre noi si cei din State?
Piticu: Foarte mari diferente. In primul rand, publicul romanesc nu este pregatit, nu are o cultura muzicala pentru ca sistemul nu practica o cultura muzicala, la noi sistemul de consum este mult mai accentuat. La noi sunt foarte multe piese copiate. Ascultatorii romani nu au de unde sa stie ca piesa respectiva este un hit al anilor ’80, care, de fapt, este preluat, se schimba 2-3 note si gata, avem hitul. Este ceva pur comercial, o smecherie aplicata, pentru ca piesele sa inceapa sa prinda din inertie.
Muzweek.net: O alta diferenta intre Romania si SUA consta in inchirierea spatiilor insalubre...
Piticu: Nu numai in SUA, dar si in Germania si in Olanda. Se practica acest sistem: zone insalubre sau cu aspect foarte urat - spatii in constructie, sau in curs de demolare - sunt negociate cu primaria de catre trupele de grafferi. Se semneaza un contract pentru 3 sau 6 luni, in care grafferii vin cu proiectul pus pe hartie, iar reprezentantii acesteia il aproba sau nu, deoarece nu isi permit nici ei sa puna pe ziduri vulgaritati sau atacuri la adresa sistemului. Daca sunt mesaje care ofera si o nota edicativa si de frumusete, se stabileste un loc in care sa fie expus si se hotaraste o remuneratie. Desenele stau acolo 3 sau 6 luni, apoi altei trupe de grafferi i se faciliteaza accesul catre acel spatiu. In acest fel sunt rezolvate mai multe probleme: salubrizarea zonei respective, se rezolva problema refularii acestor grafferi care altfel stau noaptea pe ascuns, cu frica de politie, sa faca acele desene si se rezolva si rasplata materiala pentru talentul acestor oameni.
Muzweek.net: Banuiesc ca nu vine nimeni in zonele respective sa picteze altceva peste. Nu ca la noi...
Piticu: Exista un respect. Noi avem chiar exemple, pentru ca am filmat doua videoclipuri, printre care Provocarea, unde erau si doua grafitti-uri care mai exista si acum si care ne-au ajutat pe noi sa realizam videoclipul, sigla de pe album... Dupa ce am terminat filmarile, s-a intamplat ca, la un moment dat, in locul respectiv sa existe niste conflicte. Fanii Simplu intretineau acele desene, le retusau si le aduceau la forma initiala, dar existau si grupuri concurente care veneau sa scrie tot felul de jigniri la adresa noastra, sa strice desenele, doar din pura rautate.
Muzweek.net: Cum vezi viitorul acestei miscari in Romania?
Piticu: Eu cred in viitorul Hip-Hop-ului si al dansului in Romania, deoarece am observat, si ma bucura asta, ca in generatia celor de 14-15 ani sunt foarte multi talentati. Sunt foarte multi tineri care vor sa practice dansul, il au in sange, dar nu au posibilitati.