Muzweek.net: Star Report - Muzicianul timisororean Octavian Iepan si-a inceput cariera intr-o sala destinata pastrarii pantofilor

	Muzicianul timisororean Octavian Iepan si-a inceput cariera intr-o sala destinata pastrarii pantofilor Locatarii, actuala sa formatie, se bazeaza pe texte puternic ancorate in realitate si o colaborare cu un grup din Africa de Sud. Primul videoclip al formatiei este Cimitirul Eroilor

Cumpara CD-uri cu acest artist		Odiseea muzicala a lui Ovidiu Iepan, liderul trupei Locatarii, a inceput inca din vremea liceului, prin 1976. "Prima formatie in care am cantat se numea Ecou. Aveam sala de repetitie in camera destinata pastrarii pantofilor de la internatul liceului, adica o camaruta care avea un metru jumatate latime si cinci metri lungime. De aceea, pentru a incapea in ea, stateam cu totii in linie. Era interesant, cantam pe o statie Doina, iar mai tarziu, cand am primit propria mea statie, eram in culmea fericirii", a marturisit muzicianul.
Alte articole cu acest artist
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat

Influentele celor de la Phoenix erau primordiale, chiar daca majoritatea pieselor erau cantate in engleza. Iar atunci cand membrii trupei reuseau sa execute un solo de chitara mai complicat, tinerii entuziasti se simteau in al noualea cer. "Cei de la Phoenix repetau in Mehala pentru Cantofabule, iar noi faceam pe spionii, iar daca unul din acordurile lor ne reusea si noua, eram cei mai smecheri: nu mai discutam cu nimeni! Unul dintre colegii nostri a reusit la un moment dat sa discute cu Tandarica, iar noi ceilalti am fost foarte nervosi pentru ca nu am asistat la acest eveniment", a mai adaugat Tavi. Dupa inevitabila destramare a visului adolescentin, pentru muzician a urmat o perioada profunda de cautari, in cadrul careia a ajuns sa cunoasca adevarata boema a acelor timpuri. "Am reusit sa-i cunosc pe Ilie Stepan si altii, dupa care a inceput efervescenta cautarii unei identitati muzicale. Aceasta s-a materializat prin activitatea mea in cadrul formatiei Autostop, alaturi de Adi Barar, Daniel Caran si Mircea Jebelean". Fiindca in acele vremuri trupele se infiintau si dispareau extrem de rapid, periplul muzical al lui Tavi a continuat la Metamorf, Progresiv TM (o scurta perioada) pana la momentul Cargo. "In vremurile respective nu existau prea multi muzicieni, uneori se <<furau>> oamenii din diverse trupe. Erau, de fapt, imprumuturi", isi aminteste Octavian.

Episodul Cargo ramane unul dintre cele mai importante realizari ale vietii sale pe plan artistic, chiar daca actualmente relatiile dintre el si Adi Barar s-au racit. "Nu am resentimente fata de trupa, ci poate doar fata de Adi. Desigur, el ar fi trebuit sa imi treaca numele pe disc, pentru ca am compus Brigadierii, Povestiri Din Gara, Iarna, piese de care sunt foarte mandru. Pe ceilalti membri ai trupei ii consider ca pe niste colegi, ii respect, dar din pacate nu avem o relatie normala. Ma bucur pentru succesul lor actual si consider ca pe undeva am facut si eu ceva in acest sens, in perioada in care am fost in trupa". Epopeea Cargo a fost animata in special datorita faptului ca muzicienii s-au hotarat sa creeze texte in limba romana. "La acel moment am zis <<Gata, s-a terminat cu vrajeala>>, hai sa facem texte autohtone. Fiindca prietena mea de atunci plecase in strainatate, imi petreceam mai tot timpul la sala de repetitii. Atunci am scris majoritatea pieselor care ne-au facut cunoscuti. Pe disc nu apare mentionat numele autorului textelor, si nici in jurnalul de bord al lui Adi". Inaintea sosirii in trupa a lui Leo Iorga, functia de solist a fost pasata intre Adi si Tavi, cei doi nedescurcandu-se prea bine la acest capitol. "L-am gasit pe Leo cantand piese italienesti la restaurantul hotelului Parc din Arad. I-am explicat despre rock’n’roll, despre ceea ce voiam noi sa facem si pana la urma l-am convins sa vina la noi. Din momentul acela puteam canta live". Unul dintre cele mai interesante turnee efectuate impreuna cu baietii de la Cargo a fost alaturi de Vasile Seicaru, Stefan Hrusca si Ducu Bertzi, prin tara. "Pe atunci nu exista mass-media asa cum este astazi. Sigur, publicul nu avea atatea variante ca acum, dar uneori era greu sa reusesti sa canti. In turneul cu marii muzicieni de folk, noi cantam in deschidere. Era destul de ciudat, pentru ca, dupa ce dadeam noi cu tavalugul in deschidere, nu era atat de simplu sa canti folk". Plecarea lui Octavian Iepan in Germania a avut loc in 1987, imediat dupa un concert Cargo in Arad. Dupa cum isi aminteste astazi muzicianul, episodul a fost unul parca scos din romanele lui Kafka. "Am avut o cantare la Arad si m-am urcat intr-un tren noaptea, in gara. Eram singurul pasager in acel tren, iar alaturi de mine, zece graniceri si un caine. Era o faza de Kafka. Undeva, trenul a mai oprit si a mai luat cativa sasi care erau incolonati ca la armata. Am asteptat un an si jumatate pentru a-mi fi aprobata casatoria". Ajuns in Germania, Tavi a fost nevoit tot timpul sa-si prezinte cartea de vizita. Lucru pe care l-a facut binisor, avand in vedere ca in Hamburg, metropola in care locuieste acum, sunt foarte putini romani. "In Germania trebuie sa ai o carte de vizita, in permanenta. Am avut un handicap din cauza asta, pentru ca stirile despre tara noastra erau in mare parte negative. Si azi sunt cunoscut la fel in zona mea: <<A venit romanul>>. Intr-o vreme glumeam cu amicii mei nemti. Ei imi spuneau ca au sfeclit-o, fiindca toti romanii vor merge in Germania. Iar eu le raspundeam: <<Cand ati navalit voi in Transilvania ati stat cateva sute de ani». Habar nu aveau. Tot timpul trebuie sa le explic ce si cum". Cea mai importanta realizare a lui Tavi in Germania a fost proiectul Flying Wood, in care au activat nu mai putin cunoscutul Dixie Krauser, iar la un moment dat chiar tobarul grupului german Trio. "A fost cea mai frumoasa perioada. Am avut si succes cu albumul nostru Buy Now Pay Later, dar din pacate, din cauza problemelor si a disensiunilor aparute intre membrii trupei, si acest proiect s-a destramat. A fost o mare dezamagire". Au urmat lectii de chitara si implicarea in diverse proiecte, care mai de care mai interesante. "Am cantat in faze de studio in scena de acolo. Am dat ore la diversi oameni si am lucrat la proiecte. Unul dintre ele a fost realizat sub tutela UNICEF, un program intercultural la care au participat tineri din opt tari. Era un fel de workshop, eu le aratam cum se face o piesa. Cel mai mult mi-a placut faptul ca tinerii au un entuziasm deosebit. A fost o surpriza totala pentru mine sa lucrez cu tineri chinezi, australieni sau americani. Dupa trei zile eram prieteni apropiati. Comunicarea se desfasura normal. Mi-am dat seama ca, indiferent in ce limba vorbesti, rasul este la fel".

Zoltan Varga - Agenda Timisoara