A fost o mare artista, in ciuda infirmitatii ei, suportata inca din copilarie (si care a obligat-o sa intrerupa timp de patru ani activitatea concertistica), in ciuda unei operatii pe creier, in ciuda faptului ca de-abia la 15 ani si-a putut cumpara un pian la care sa poata exersa acasa... In Calendarul muzicii universale, aparut in 1966, in buna traditie comunista, Haskil e caracterizata ca pianista elvetiana de origine romana. Casa Philips ne-o reda pe Haskil, definind-o ca pianista romana. A murit la Bruxelles in 1960, intr-un accident stupid intr-o statie de tren din Paris. A doua zi, Clara trebuia sa sustina un concert impreuna cu Arthur Grumiaux. In ciuda suferintelor ei dureroase si multiple, Haskil era o persoana tonica, imbarbatandu-i si alinandu-i pe toti cei din jurul ei, cum a fost cazul pianistului Dinu Lipatti, pedepsit si el cu durerile unei leucemii. Numai in interpretarile lui Mozart, Clara isi permitea sa redea o bucurie trista. Dinu Lipatti, "Printul pianului", cum a fost denumit, un artist de o sensibilitate si o modestie caracteristice numai valorilor autentice, a suportat mai usor durerile bolii cu ajutorul corespondentei cu Clara Haskil, pe care o alinta "Clarinette". Iata deci ca unde exista valoare autentica si de cea mai buna calitate pot exista sentimente de prietenie, de sprijin reciproc, de intelegere. Se poate spune multe despre activitatea acestor mari artisti, despre marii muzicieni ai vremii care au apreciat-o si care au colaborat cu ea. The Clara Haskil Prize, este decernat odata la doi ani in Vevey (Elvetia) si a fost infiintat in 1962, in memoria pianistei romane.
Wikipedia.org
|
||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
||||||||||||||||||||
|
Copyright © 2002 - 2007 Muzweek.net |
||||||||||||||||||||||