Muzweek.net: Star Report - Are loc o "colectivizare" a fenomenului muzical romanesc?

	Are loc o "colectivizare" a fenomenului muzical romanesc? Recenta polarizare survenita in lupta pentru putere Muraru - Popi ar putea aduce daune inimaginabile la nivel de creativitate pe piata romaneasca

Cumpara CD-uri cu acest artist		Monopolul sau incercarea de a monopoliza o piata produce invariabil prejudicii grave. In ceea ce priveste industria muzicala romaneasca, si asa "subtire" fata de cea vestica, recentele preluari ale unor case de discuri destul de importante pe piata muzicala romaneasca poate insemna sfarsitul, de altfel previzibil, al muzicii ca arta. Practic, ultimele mutari efectuate de cei mai mari doi jucatori din bransa la ora actuala, ne pot impinge in urma cu 16 ani, cand Electrecord, ca unic distribuitor de materiale audio pe piata romaneasca, schimba regulile jocului dupa bunu-i plac.
Alte articole cu acest artist
Ringtones cu acest artist
Logo-uri cu acest artist
Bilete la concertul tau preferat

Am incercat sa stam de vorba cu oameni din bransa, pentru a afla parerea lor in legatura cu acest subiect. Sasi Vuscan (Jais) a plecat in urma cu cativa ani in Canada, dar nu a rupt legaturile cu fenomentul muzical. Mai mult, el a avut ocazia sa priveasca industria muzicala sub aspectul ei profesionist, cu regulile ei, intr-o piata in care intelegerile nu se fac pe sub mana. "Motorul industiei muzicale canadiene sunt casele de productie inde-pendente care de obicei creaza trenduri si propun noi artisti, povesteste Sasi. In functie de ce misca aceste case independente iti poti da seama care va fi urmatoarele miscare pe piata. Preluarea de catre "majori" a unor independenti este un proces normal, catalogul fiind tinta achizitiei si nu in ultimul rand reteaua de distributie, daca exista. Cu totii stim ca in momentul in care un independent a vandut, primul lucru pe care il face este sa infinteze o noua casa de productie, folosindu-si relatiile si experienta acumulata in domeniu. Procesul este normal si genereaza importante sume celor doua partii. Dezavantajul este ca, in Romania, artistul nu are de regula prevazuta in contract clauza ca in cazul vanzarii, el este in pozitie de renegociere (despre bani nici nu mai vorbim). In ultimi 10 ani lucrurile s-au schimbat in bine pentru independenti, acum costurile de productie sunt mult mai mici, deci un artist poate sa realizeze un produs cap coada fara interventia "oamenilor in costume frumoase" si deci sa realizeze un produs cat mai original. In Canada exista posibilitatea de imprumut de la stat prin intermediu unei agentii (FACTOR), pentru realizarea unor proiecte artistice independente, cu dobanda mica si in anumite situatii chiar subventionata. Ce e grozav este ca FACTOR a actionat ca si un label si a creat o retea de distributie pentru artistii independenti, in schimbul unui procent din profit (care este foarte mic). In Romania se scurg foarte multi bani din Ministerul Culturii pentru proiecte de 2 bani, de regula propuse de pilosi, rezultatul fiind stim cu totii care, de cele mai multe ori. Poate ar fi mult mai bine sa ofere solutii artistilor independenti si aici nu ma refer numai la muzicieni. Decat sa pompeze prin primarii bani pentru Festivaluri de Bere mai bine sa lucreze direct cu artistii. Cine are public sa vanda bilete, cine nu, sa se straduiassa faca treaba mai bine si... sa vanda bilete. Asta, in opinia mea, ar crea un echilibru pe piata si ar deschide perspective tuturor genurilor muzicale".

De partea celalta, a artistilor care isi incearca norocul in tara, Andrei "Forrest" Stoicescu, component al cunoscutului grup rock Zob, comenteaza acid: "Nu vreau sa par carcotas, dar treaba asta cu preluarea <<doar>> a patronatului e un fel de <<I'm only God>>. Probabil ca nu se va schimba nimic brusc, dar e cam de bun simt ca anumite decizii se vor lua cu acordul patronatului. In ce procent si cat de importante vor fi aceastea, ramane de vazut pe parcurs..."

Cyfer (Cyfer's Sin) ne propune o imagine a fenomenului, privit din underground: "In Romania, una din cele mai delicate si stringente probleme ale breslei este aceea a <<rotunjirilor>> de optiuni, pana la ignorarea adeseori a celor care nu se incadreaza in main stream. Genurile muzicale care ocupa procente reduse de piata (1%, 0.5%) fac mari eforturi pentru a supravietui. Publicul tinta al acestor genuri este mult prea imprastiat in tara si artistii mici au mari greutati in a li se adresa".

Un punct de vedere interesant are si Ovidiu Bufnila, consilier de imagine: "Romania traieste cu niste mituri prafuite, hazoase si ridicole de la Stela Popescu la Scoala Vedetelor si asa mai departe pana la acel idiot <<Lasa ca merge si asa>>, care inlocuieste stiinta oricarui domeniu de la Imagine la Politica. Dincolo de aspecte filo-socio-politico-religioase si de geostrategii imaginare sta o realitate interesanta: avem noi publicuri. Acesti copii ai Mileniului, sunt eliberati de fricile trecutului si de scoala de tip fabrica. Ce le oferim? Dincolo de forme, priviri de Ferentari si de voci pitigaiate si mixate, cred ca trebuie sa vindem stari si trairi. Nu o vindem pe Maddona ci vindem o partida de sex mental cu Maddona! Inca nu sunt consilieri de imagine in Romania care sa lucreze inteligent in zona vedetelor mu... zicale. Dar sunt o multime de tineri talentati la PR, marketing etc. care mor insa conceptual in burta marilor agentii publicitare ale momentului. Vechile carari lazarovice, phoenixste sau colibriste au apus. Sa nu ne ramolim in gandire, sa inovam".

Concluzia ii apartine lui Zoltan Varga, redactor la cotidianul Agenda din Timisoara, de unde priveste cu atentie fenomenul muzical romanesc: "Din pacate, la noi in tara independentii nu pot scoate capul in industrie, din diverse cauze. Problema este ca nici activitatea majorilor nu se desfasoara dupa reguli profesioniste. Cei mai multi nu au departamente specializate pe promovare, A & R si multe altele. Promovarea produselor lor se desfasoara dupa reguli anapoda. Relatiile cu presa scartaie si ele, in multe cazuri un redactor muzical care vrea sa scrie un subiect despre un artist recurge la diverse metode pentru a primi informatii sau poze despre produsele promovate de acestia. Critica este din nou un subiect tabu, numarul de discuri vandute este si el tabu. Discurile de aur se acorda dupa bunul plac iar vanzarile raman in zona gri, adeseori artistii plangandu-se pe la colturi ca produsele lor sunt piratate chiar cu "ajutorul" unor elemente din casele de discuri la care sunt semnati. Unele case semneaza cu cineva doar pentru ca acela sa nu ajunga la rivali. Problema e ca urechile celor care asculta demo-urile vibreaza doar la un anumit tip de muzica, astfel incat cei care vor sa scoata altceva pe piata sunt lasati de izbeliste".

Mircea Iliescu