|
|
|
|
 |
Meta-Folk
Trebuie spus din capul locului ca ne aflam in fata unei dileme: fie
folkul a murit, iar ce eace auzim azi sub eticheta sa este un rasunet
din tenebre, fie el s-a transformat si inca mai poate fi adus in
discutie. |
|
|
Cumpara CD-uri cu acest artist |
Sigur, nu trebuie sa
ne insele diversele "festivaluri" zise ale genului, care nu fac decat
sa repete succese vechi cu voci tot mai ruginite, fara a aduce in prim
plan macar o singura personalitate muzicala de talia batranilor
menestreli. Ele nu pot fi interpretate ca semne de vitalitate, ci
exprima mai mult nostalgii si anacronice ambitii.
|
Alte articole cu acest artist
|
|
Ringtones cu acest artist |
|
Logo-uri cu acest artist |
|
Bilete la concertul tau preferat |
Dar nici ei, bietii homerizi, nu mai sunt ce au fost. Asadar din nici
un punct de vedere nu mai putem vorbi de folk in acceptia indatinata (si
niciodata riguros conturata). Exista totusi ceva, si acestui ceva i-am
dat numele de meta-folk, adica ceea ce urmeaza dupa folk, dupa
exemplul cartii Metafizica, numita astfel fiindca urma Fizicii intre
lucrarile datorate lui Aristotel.
Meta-folkul acopera azi doua aspecte: pe de o parte desemneaza ceea ce
se creaza acum in modalitatea de atunci, adica folosind un minimum de
mjloace spre a atinge un maxim artistic, deci in general o voce si o
chitara, linii melodice simple insotite de acorduri nealterate, sumare,
si un sprijin poematic cu centrul de greutate mutat de la metafora la
expresia emotionala directa; iar pe de alta parte, inglobeaza atat
creatiile vechi, cat si cele noi, cu nota comuna ca ambele se prezinta
orchestrate, iar aranjamentele nu se jeneaza a folosi sounduri de
ultima ora. Pe aceasta a doua linie au aparut dupa 1989 albume absolut
meritorii, intre care le remarc pe cele datorate lui Vali Sterian,
trupei Pasarea Colibri si lui Doru Stanculescu. Neegalatul disc secund
al celui din urma, inobilat de contributia decisiva a marelui Dan
Aldea, a marcat momentul superlativ al genului. La polul valoric opus
as situa nesfarsitele productii Soros-Andries, de o monotonie
exasperanta si tot mai putin hazlii, intinse pe vreo 30 titluri.
In viata muzicala curenta intalnim metafolk in festivalurile
ocazionale de vara, ca si in activitatea cluburilor bucurestene: Casa
Eliad, Spice, El Comandante, etc. Aici se manifesta noul val, inca
necunoscut marelui public. Din pacate, desi vremea batranilor barzi a
trecut, ora acestei generatii pare a nu fi venit inca. Asteptam.
Horia Stoicanu
www.horiastoicanu.com
|
|
Arad
